Perpetuum (auto)mobile

Revin asupra filmuleţului din postul anterior, apropo de economia pe care se pare că o modelează într-un mod interesant.

Se pare că în declanşarea crizelor economice, o oarecare importanţă are şi factorul psihologic, diminuarea încrederii publicului larg într-o firmă, bancă… La fel şi cu şoferii: teama de a nu fi lovit de cel din spate (sau dorinţa de a-l prinde pe cel din faţă) îl face pe unul din ei să accelereze imprudent la un moment dat, ca apoi să frâneze brusc, determinându-i pe cei din spate să oprească pe rând şi generând astfel CRIZA care se propagă în tot lanţul. Repunerea în mişcare a întregului cerc se face apoi lent, cu grijă, şi durează un timp până viteza devine acceptabilă.
Cam aşa a ieşit şi economia din crizele prin care a trecut până acum, fără să-şi schimbe fundamental regulile de funcţionare. Mi-e greu să cred că acuma se va întâmpla altfel, iar părerile specialiştilor (pe care realitatea le-a ignorat de prea multe ori) că de data asta economia mondială se va transforma radical şi va funcţiona într-un mod cu totul nemaivăzut, vor rămâne simple vorbe. Vor fi impuse băncilor câteva reglementări suplimentare şi cam atât. Economia va funcţiona, va creşte şi se va împotmoli în următoarea criză. Se pare că asta e o lege a naturii, n-o putem anula.

Pentru menţinerea în mişcare a cercului de maşini, pare a fi o idee bună introducerea unui coordonator, aşezat în centrul cercului, care să-i poată supraveghea pe toţi şi să impună fiecăruia viteza adecvată la un moment dat. Nu e greu de imaginat că va fi nevoit să le ceară tuturor să meargă din ce în ce mai încet, astfel încât distanţele dintre ei să fie suficiente pentru absorbţia micilor variaţii de viteză. În felul acesta sunt mari şanse ca viteza să devină la un moment dat inacceptabil de mică, ceea ce înseamnă, tradus în economie, o producţie atât de mică de bunuri încât populaţia ajunge să flămânzească, să tremure de frig etc. Cei care încă nu ne-am pierdut de tot memoria ne amintim că am trăit o asemenea perioadă, pe vremea socialismului victorios şi a economiei planificate centralizat. Aşa că ideea cu coordonatorul central şi general e cât se poate de proastă.

Se pare că singura soluţie viabilă este să fie lăsat sistemul să-şi revină singur şi să ne resemnăm cu faptul că blocajele periodice nu pot fi evitate.
Tot ce se poate face este o supraveghere de natură să împiedice participanţii să-şi dea reciproc în cap sau să-şi facă loc cu forţa, tamponând maşinile şi împingându-le pe unele în afara cercului. Nu de alta, dar un asemenea „libertarianism” ne-ar întoarce în evul mediu, perioadă în care crizele se rezolvau cam din topor. Literalmente!