vineri, 13 august 2010

Pe aripile vântului

Materia primă este filmuleţul de aici. L-am dat ca exemplu de film documentar care se doreşte didactic dar, din dorinţa de a oferi un discurs cât mai simplu şi uşor de înţeles, face afirmaţii „negândite”. Unele sunt prostii în stare pură, dar altele sunt doar exprimări forţate, neglijente sau omisiuni.

„Soarele aruncă particule încărcate cu energie...”
Bineînţeles că particulele respective au energie, dar nu acest lucru este esenţial în fenomenul ce urmează a fi prezentat, aşa că, deşi pare a fi o simplă omisiune, intră la categoria prostii.
Necesar era să se precizeze că o parte dintre aceste particule sunt încărcate cu sarcină electrică – această caracteristică a lor fiind esenţială pentru fenomenul prezentat în continuare. Intuiţia îmi spune că în mintea celui care a conceput textul „încărcarea cu energie” şi „încărcarea cu sarcină electrică” sunt foarte bine amestecate, până la confuzie.

„Vântul solar loveşte câmpul magnetic al Pământului [...] Cele mai multe dintre particule sunt deviate aici...”
Care particule sunt deviate? De ce sunt deviate? De ce nu sunt deviate toate? Câmpul magnetic e ca un scut rigid de care ricoşează biluţele alea mici şi energice?
Aici putem reproşa doar o omisiune, nu o greşeală propriu-zisă. E vorba de interacţiunea dintre particulele încărcate electric (aflate în mişcare) şi un câmp magnetic. Doar ele participă în continuare la fenomen. Particulele neutre nu simt nicio acţiune din partea câmpului magnetic şi-şi văd de drum.

„...la poli, unde câmpul magnetic e mai slab...”

Afirmaţia asta e o prostie evidentă, lucrurile stând de fapt exact pe dos: câmpul magnetic e mai intens la poli. S-au făcut măsurători care au dovedit-o, dar se poate înţelege asta folosind o reprezentare foarte intuitivă a câmpului, prin linii de forţă. Acolo unde acestea sunt mai dese, câmpul este mai intens. Experimentul ilustrativ clasic e cel cu pilitura de fier împrăştiată pe o hârtie plasată deasupra unui magnet bară.

Şi uite aşa filmuleţul lasă neexplicată chiar cauza care determină intrarea particulelor în atmosferă prin zona polilor, adică taman „pontu” întregii poveşti, că exact asta determină apariţia luminilor respective doar în zona polilor şi nu aiurea.

De fapt nu intensitatea mai mare a câmpului magnetic este cauza direcţionării particulelor spre zona polilor ci modul în care interacţionează particulele încărcate electric cu un câmp magnetic. Forţa care acţionează asupra unei astfel de particule este perpendiculară pe viteza ei şi pe direcţia liniilor de câmp magnetic. Din această cauză componenta vitezei paralelă cu câmpul nu se modifică, în timp ce componenta perpendiculară pe câmp suferă o continuă schimbare de direcţie. Asta înseamnă că particula se mişcă pe o traiectorie elicoidală în lungul liniilor de câmp. Şi pentru că acestea intersectează suprafaţa Pământului la poli, particulele sunt conduse spre acele regiuni şi acolo ajung în atmosferă şi interacţionează cu atomii de azot şi oxigen, „convingându-i” să emită lumină.

Bineînţeles că se poate reproşa comentariului meu că este prea complex şi departe de posibilităţile de înţelegere ale copiilor – presupuşii adresanţi ai filmului în cauză. Se poate, nu zic nu, dar fără noţiunea de sarcină electrică este imposibil să explici cât de cât coerent fenomenul discutat.
Cred că ar fi fost acceptabil ceva de genul următor: „Particulele cu sarcină electrică sunt deviate din drumul lor de către câmpul magnetic al pământului şi ghidate în lungul liniilor de câmp spre poli, ajungând astfel în atmosferă în zona polară şi producând acolo aurore.”
Se evita astfel gogomănia cu câmpul magnetic ca un scut în jurul Pământului de care se lovesc particulele încărcate cu energie care sunt deviate în zona ecuatorului dar pot pătrunde pe la poli fiindcă acolo scutul e mai slab...

Ar mai fi câteva amănunte:
- De ce se numesc polii „poli”? – Trebuiau să poarte un nume...
- Busola nu arată direcţia spre o zonă cu câmp magnetic intens ci se aşează în lungul liniilor de câmp. Interacţiunea dintre acul magnetic şi câmpul magnetic se manifestă printr-un cuplu de forţe care nu se potoleşte până nu convinge acul să se alinieze.

Şi în final uite că am dat parcă peste mai multe întrebări decât răspunsuri:
- Ce este energia?
- Ce este sarcina electrică?
- Ce este câmpul magnetic?
- De ce are Pământul câmp magnetic? De ce Luna nu are?
- Ce particule formează vântul solar? Ce altceva mai emite Soarele?
- Ce este aia o interacţiune? Dar forţă? Cuplu de forţe?
- Ce e aia viteză şi de ce are componente?
Ş.a.m.d.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu