Marş la produs!

Primagentul nostru s-a hotărât să-şi trimită haita la produs. Nu-i vorbă, că şi până acuma produceau de zor, dar mai mult pentru buzunarul propriu. Dar acuma, ca să nu facă întrerupere de sarcină de partid, ar trebui să supravieţuiască două luni fără şpagă. Cred că vor fi nevoiţi să apeleze la rezidenţii de sub zăpezi, să le cedeze ăia câte ceva din ajutoarele primite.

Bineînţeles că marii evazionişti, băieţi deştepţi (cu cotizaţia la zi către partid) cum îi ştie toată lumea, nu au a se teme de nimic, şi nici castelanii abonaţi la ajutoare sociale; vizaţi în povestea asta sunt, ca de obicei, evazioniştii de serviciu, cei călcaţi de controale de trei ori pe lună în buticurile lor din fostele uscătoare ale blocurilor.

Şi nici pe profesorii care „meditează” nu-i văd bine.

Demitere

Iote că a mai călcat unu’ omertaua! Mai greşeşte omu’, că sigur n-a făcut-o cu intenţie.

Şeful peste electronii României a fost demis. Nu-i plâng eu de milă, că o să-i găsească partidu’ alt ciolan.

Interesant mi se pare însă motivul. L-a apucat logoreea şi s-a apucat să spună că nu mai putem exporta energie! Păi cum era să nu-l apuce dracii pe fostul (?) şef de la Securitatea Inteligenţilor Exportatori? Se-atinge cineva de afacerile băieţilor deştepţi şi electrici?

Noroc cu dom’ Mişu, că le-a reperat onoarea la moment. Doar nu l-au pus în foncţie degeaba!

000

De câteva zile ne-am pricopsit cu un nou prim ministru (primagent, ca să nu facem confuzii) de-al lor, ales de ei, dintre ei, pentru ei, cu maximă transparenţă. Acuma nu mai încap speculaţii cu privire la natura stăpânirii actuale din ţara asta, e clar că nu mai avem de-a face cu politicieni cu gradele sub acoperire, ci cu inşi care nu se mai jenează să ne arate la lumina zilei simbioza poliţie-politică.

Şi uite-aşa, ca să ne bage minţile-n cap şi să nu mai visăm la democraţie reală, băsescul ne-a pus în fruntea guvernului pe unul din şefii serviciilor admirate de el şi multlăudate, de câte ori a avut ocazia, pentru eficienţa cu care l-au servit (că d’aia’s servicii!) întocmai şi la timp.

Mai are cineva vreo îndoială că barca în care a navigat pe vremuri până la Anvers şi apoi până la Cotroceni a fost şi a rămas a „serviciilor”?

Asta explică şi ţepoşenia bruscă a bătrânului bolşevic (şi a partidului ataşat) faţă de vremelnicii tovarăşi de drum, simultan cu îndulcirea tonului faţă de „adversari”. Cum altfel, că doar „democraţia originală” e visul iliescian de pe vremea când deplângea idealurile întinate – şi uite că i s’arată! Şi n-a uitat că tot „serviciile” l-au pus şi l-au ţinut şi pe el 10 ani pe fotoliul ăla înalt, aşa că l-a lămurit până la urmă pe micul Tipătescu că cine nu se pune bine cu băieţii ăia cu priviri albastre nu ajunge departe.

Păi când a zis ipochimenu’ că o să-i ţină în puf pe şefii „serviciilor”, a vorbit degeaba?

Micul lopătar loveşte din nou

Data trecută făcea un dig.
Se vede că aşa a făcut şi guvernul: cu lopata.

Intervenţiunea

Când l-am auzit că are de gând să facă o „intervenţie cu românii”, l-am şi văzut în fruntea unei mulţimi de români (nu toţi, chiar dacă din zicerea lui pare a ne fi cooptat pe toţi) intervenind la deszăpezirea României, dar l-a trimis iar pe primulboc la înaintare, de s-a trezit ăla dând la lopată singur pe centură, să facă pârtie pentru profesioniste. Sunt tare curios să aflu ce consilier şi-o fi bătut joc de el şi i-a spus că expresia aia există în limba română.

Spre deosebire de Isărescu, pe care l-a deranjat cuvântul „criză” uzat şi abuzat, pe mine m-a deranjat, ca şi altădată, cuvântul „comandant”. Şi văd că băsescul uită mereu că a fost ales să fie preşedinte, nu căpitan de vas, şi insistă că el e comandant, deci comandă, iar poporul e comandat, deci execută. Individul este incapabil să înţeleagă noţiunea de stat democratic.

Când l-am auzit vorbind despre reformele cu care a eficientizat şi debirocratizat componente întregi ale statului, m-a dus gândul în primul rând la învăţământ, pe care la (blagos)lovit cu o lege a educaţiei împlântată cu forţa şi pe negândite, prin asumarea răspunderii guvernului – metoda lui preferată –, că doar n-o să piardă vremea cu parlamentul! Atât de bine debirocratizează legea asta, că încă din primele două luni ale anului şcolar profesorii s-au înecat într-un val de hârtii – şi durează, şi durează... Frumos este că până şi onor ministerul, în înţelepciunea sa, a observat că nu are capacitatea să rumege tot furajul ăsta pe care-l primeşte din şcoli şi s-a gândit să facă un sondaj în urma căruia să identifice care sunt „hârtiile inutile” şi să le elimine. Seamănă cu povestea aia cu rabinul şi capra. Parcă văd că în urma acestei asanări, va transmite o circulară prin care va cere ca actele inutile să nu mai fie trimise la inspectorate/minister ci să fie distruse după ce, în prealabil, vor fi copiate în trei exemplare semnate şi ştampilate de directorul şcolii pe fiecare pagină, pentru conformitate...

Da, frumoasă „intervenţia” basescului, dar nu înţeleg de ce insista că e „cu românii”, că eu l-am văzut singur bătând câmpii şi vorbind degeaba.

Curat ca un câine!

„Lasă-l să urle ca un câine!” Cam asta se pare că e atitudinea băsescpedelistă faţă cu reacţionarul din stradă. Reacţionar, bineînţeles, că doar ne-a explicat clar băsescul că e nevoit să renunţe la reformarea statului pentru că poporul, în sălbăticia lui reacţionară, se complace în mizeria actuală şi refuză o viaţă modernă, morală, elegantă, îmbelşugată...

Nicio deosebire faţă de „fiertul în suc propriu” propovăduit de Iliescu la vremea lui.

Totuşi, ce vor „reacţionarii”, de vreme ce vor să dea de pământ cu pedeliştii dar nici de uselişti nu vor să audă? Ce i-a scos din case şi mai ales din răbdări? Cred că problema fundamentală e sintetizată de zicerea din poza alăturată.

Statul mafiot este durere veche la noi şi chiar băsescul actual a ajuns la putere promiţând ţepe în Piaţa Victoriei şi belirea corupţilor din fruntea bucatelor. Cine poate veni acum să promită (şi să fie crezut!) un altfel de stat, un stat care să nu mai fie inamic public? Se pare că nimeni.

Iar mulţimea vrea doar să-i alunge pe tâlharii care se înfruptă acum. Şi nu oricum, ci „fără violenţă”! Dar se vede că doar strigăturile nu-i jenează prea tare şi cred că fără un brânci zdravăn (la propriu) nu s-or da duşi. Încep să cred că „ultraşii” ăia înfocaţi sunt luaţi mai în serios şi sunt mai de temut pentru potentaţi decât manifestanţii care stau pe trotuare liniştiţi şi strigă degeaba.

Caprele împăratului

Îmi povestea cândva cineva care a copilărit pe vremea ăleilalte Românii cum se duceau copiii la biserică de sărbători şi printre altele cântau şi Caprele împăratului.

Orice împărat care se respectă locuieşte într-o Cetate, dar se pare că în ziua de azi nu se mai fac cetăţi ca pevremuri...

Am remarcat cu bucurie faptul că românul pare a fi depăşit vechea mentalitate păguboasă a dorinţei de a vedea capra vecinului moartă. Acuma, molipsit de spiritul capitalismului occidental, a trecut la o abordare mai pragmatică, în care profitul joacă rolul principal, aşa încât caprele au fost furate şi vândute. Din păcate, nu s-a putut abţine, şi a ţinut să se laude cu spiritul său întreprinzător, inclusiv prin telefon. Pesemne şi-a postat şi pe FB poze împreună cu caprele respective, dar miliţiştii, pricepuţi dintotdeauna la telefonie, încă n-au ajuns la nivelul 2.0.

Aşa că a muncit degeaba.