Tâmpiţi diplomaţi

M-a amuzat de fiecare dată când am întâlnit-o: „Inginer diplomat” – expresie tembelă folosită, într-o perioadă trecută, de unele universităţi, şi care apare astfel pe diplomele unor oameni onorabili de altfel, şi care, evident, nu au nicio vină.

Totuşi, unii (din ce în ce mai mulţi, din păcate) dintre cei trecuţi prin şcolile de azi (mi-e greu să le zic „absolvenţi”) sunt într-adevăr tâmpiţi. De data asta, Băsescu are dreptate. Putem să ne mândrim cu recolte din ce în ce mai bogate de tâmpiţi cu diplomă.

Ca şcoala să nu mai scoată tâmpiţi, singura soluţie este ca tâmpiţii să nu mai fie lăsaţi/ ajutaţi/ obligaţi să treacă prin şcoală.

Tâmpenia e boală congenitală, nu se vindecă cu o diplomă de bacalaureat şi nici cu una de „filosof”. Aşa că nu are rost ca tâmpiţii să fie obligaţi să piardă 10-12-17 ani prefăcându-se că învaţă carte. Şi nici profesorii nu ar mai trebui obligaţi să-i treacă dintr-o clasă în următoarea, pe motiv că „10 ani sunt obligatorii” iar următorii sunt necesari pentru menţinerea locurilor de muncă din şcoală.

Învăţământul obligatoriu a devenit obligaţie pentru profesori şi nu pentru elevi; şi asta a început prin anii 80 de când profesorilor li s-a explicat „ştiinţific” că ei sunt singurii vinovaţi pentru eşecul şcolar. Aşa că din ce în ce mai mulţi „s-au orientat” (Concursul lui Piţa este edificator pentru importanţa orientării în viaţă) iar repetenţii şi corigenţii au dispărut. Dar tâmpiţii au rămas şi primesc diplome până în ziua de azi. Iar politicienii şi „societatea civilă” îi înjură pe profesori că „nu vor” să-i înveţe carte.

Altfel, în continuare vom avea ocazia să ne amuzăm/ jenăm/ enervăm auzind oameni cu greutate în trebile publice „emanând” perle vangheliene de genul „Nu este o întâmplare, este o realitate...”