Tâmpiţi diplomaţi

M-a amuzat de fiecare dată când am întâlnit-o: „Inginer diplomat” – expresie tembelă folosită, într-o perioadă trecută, de unele universităţi, şi care apare astfel pe diplomele unor oameni onorabili de altfel, şi care, evident, nu au nicio vină.

Totuşi, unii (din ce în ce mai mulţi, din păcate) dintre cei trecuţi prin şcolile de azi (mi-e greu să le zic „absolvenţi”) sunt într-adevăr tâmpiţi. De data asta, Băsescu are dreptate. Putem să ne mândrim cu recolte din ce în ce mai bogate de tâmpiţi cu diplomă.

Ca şcoala să nu mai scoată tâmpiţi, singura soluţie este ca tâmpiţii să nu mai fie lăsaţi/ ajutaţi/ obligaţi să treacă prin şcoală.

Tâmpenia e boală congenitală, nu se vindecă cu o diplomă de bacalaureat şi nici cu una de „filosof”. Aşa că nu are rost ca tâmpiţii să fie obligaţi să piardă 10-12-17 ani prefăcându-se că învaţă carte. Şi nici profesorii nu ar mai trebui obligaţi să-i treacă dintr-o clasă în următoarea, pe motiv că „10 ani sunt obligatorii” iar următorii sunt necesari pentru menţinerea locurilor de muncă din şcoală.

Învăţământul obligatoriu a devenit obligaţie pentru profesori şi nu pentru elevi; şi asta a început prin anii 80 de când profesorilor li s-a explicat „ştiinţific” că ei sunt singurii vinovaţi pentru eşecul şcolar. Aşa că din ce în ce mai mulţi „s-au orientat” (Concursul lui Piţa este edificator pentru importanţa orientării în viaţă) iar repetenţii şi corigenţii au dispărut. Dar tâmpiţii au rămas şi primesc diplome până în ziua de azi. Iar politicienii şi „societatea civilă” îi înjură pe profesori că „nu vor” să-i înveţe carte.

Altfel, în continuare vom avea ocazia să ne amuzăm/ jenăm/ enervăm auzind oameni cu greutate în trebile publice „emanând” perle vangheliene de genul „Nu este o întâmplare, este o realitate...”

Pelicanu’ sau babiţa

Toader/Theodor (se pare că nici el nu ştie prea bine) Paleologu a început să devină politician învăţând de la cei mai buni. Oare Vanghelie ar fi ajuns unde (care) este fără „almanahe”? Dar Eba ar fi avut „succesuri” dacă nu le verbaliza în prealabil?

Aşa că şi TP a început cu „pleaşca”, a continuat cu „cacarisitul” şi acuma ne-a dezvăluit motivul pentru care a devenit Băsescu preşedinte.

Şi uite-aşa a început lumea să-l bage în seamă... că degeaba eşti filosof, dacă nu te dai şi tinichigiu, sau măcar ospătar.

Tâlharii vechi şi noi

Acum mai bine de 60 de ani, o bandă de tâlhari a pus mâna pe puterea politică din ţara asta şi nu i-a mai dat drumul nici până-n ziua de azi.

Bineînţeles că majoritatea celor de atunci au dispărut din motive naturale, dar banda, cu tradiţiile şi legile ei interne, a rămas şi se perpetuează prin urmaşii lor.

Lupta pentru şefie a fost mereu una din ocupaţiile de bază ale tuturor tâlharilor, şi nici ăştia nu au făcut (şi nu fac) excepţie. Din cauza asta, mulţi dintre ei au murit de-a lungul timpului de mâna propriilor camarazi şi nici ceauşeştii n-au fost o excepţie.

Se face uneori comparaţia între Mafia siciliană şi mafia noastră cea de toate zilele. Deosebirea majoră este că în Italia, Mafia nu a pus niciodată mâna pe puterea politică în stat; a fost mereu în conflict cu Puterea, pentru că aşa a apărut şi aşa s-a menţinut, ca opoziţie a don-ilor locali faţă de puterea centrală a statului.

Trei, Doamne...

Hai să vedem şi jumătatea plină a haznalei.

În primul rând, cu cei trei reprezentanţi de frunte în PE, România sigur va deveni mai cunoscută.

În al doilea, ziarele şi televiziunile noastre se vor întrece în a ne relata aventurile celor trei care vor speria Vestul şi, cu ocazia asta, mai aflăm şi noi cu ce se ocupă parlamentarii Europei, ne mai ridicăm nivelul politic, ne mai creşte spiritul civic şi poate peste cinci ani ne-om duce chiar şi la vot...

Genetică inCorrrrrrrectă

Încă o dovadă că zestrea genetică "bate" educaţia.

Violenţa la adolescenţi, determinată de o mutaţie genetică

Înclin totuşi să cred că mutaţia este de fapt absenţa acelei gene.

Lecţia bolşevică

Mereu în fruntea maselor.

De unde pasiunea asta a politicianului de a fi mereu în frunte, indiferent despre ce frunte e vorba, indiferent dacă are sau nu vreo idee despre problema care trebuie rezolvată? Instinctul păduchelui? Fudulia prostului? Tactică de „orientare”?

Câţi dintre europarlametariabilii noştri au habar despre ce au de făcut în PE? Mi-e teamă că nici măcar cei care deja au dat o tură pe acolo nu au înţeles prea multe.

Mi-amintesc o scenă din Apa lui Ivasiuc în care un activist comunist era urecheat de un altul „mai superior” pentru că într-o acţiune se lăsase târât de mulţime într-o direcţie diferită de cea trasată de partid şi în felul ăsta „se aşezase în coada maselor” în loc să fie în frunte. Deci asta era marea greşeală, faptul că nu era în frunte, nu că mergea într-o direcţie greşită.

Un politician de meserie de pe la noi este mereu gata să susţină orice părere (şi să o schimbe instantaneu) dacă asta îi asigură un loc în frunte. Eventualele convingeri sau principii personale nu fac decât se pună piedici unei cariere de succes, aşa că trebuie abandonate fără regrete. Cei care nu au avut niciodată aşa ceva sunt, evident, avantajaţi din start. De aici şi nonşalanţa cu care pot vorbi despre orice problemă pe care nu o cunosc şi de a cărei rezolvare, bineînţeles, nici nu au de gând să se ocupe vreodată. De asta un om de caracter nu poate avea succes în politică, cel puţin la noi, unde lecţia bolşevică a poziţionării obligatorii în fruntea „maselor inconştiente” a fost bine însuşită şi este transmisă acum şi „schimbului de mâine”.

Oare îşi mai aminteşte cineva de pirueta ideologică executată cu seninătate de Iliescu în decembrie 89? În primul lui discurs i-a înfierat cu mânie proletară pe ceauşeşti, fiindcă întinaseră idealurile comunismului, dar apoi a „uitat” de idealurile astea când a înţeles că mulţimea nu mai voia să audă de ele. Şi uite-aşa, a devenit, peste noapte, democrat şi chiar creştin, că doar nu era să plece din fruntea „maselor populare” din cauza unui amănunt neglijabil, cum ar fi nişte convingeri ideologice.

Iar acuma, clasa noastră politică arată de parcă Iliescu ar fi făcut pui.

Al treilea război mondial va fi religios sau nu va fi deloc

Obama se plimbă pe la arabi şi evrei fluturând porumbelul păcii de-i merg fulgii. Sau cel puţin aşa crede el. Cineva i-a băgat în cap că e mare negociator şi foarte priceput în reconcilierea ireconciliabililor.

Se pare că arabii nu prea rezonează; şi nici evreii nu cred că sunt prea entuziasmaţi de înfiinţarea unui stat palestinian.

Greu de crezut că Obama va reuşi să liniştească spiritele după ce Bush le-a băgat în cap americanilor că ei sunt un popor ales care a pornit o cruciadă împotriva axei răului. Cu fanatismul religios nu te pui, chiar dacă-ţi închipui că ai depăşit demult Evul Mediu. Oricum, de partea cealaltă, arabii se consideră deja în plin Jihad.

Energie magică

Am găsit azi dimineaţă pe parbriz o „invitaţie” din partea unui laborator de analize medicale.

Se lăudau că folosesc un aparat minune (făcut de NASA, evident, în colaborare cu toţi deştepţii lumii) cu care îmi pot analiza complet starea de sănătate, computerizat, bineînţeles. Apoi, cu o simplă apăsare de buton, îmi pot reda sănătatea pierdută (şi „nereperată” încă) prin echilibrarea energiilor din organism.

Am văzut în multe situaţii şi pe multe bloguri (unele autodeclarate „de ştiinţă”) că marea majoritate a oamenilor nu înţeleg noţiunea de energie, şi, de fapt, orice altă noţiune ceva mai abstractă. Se pare că puţini reuşesc să depăşească nivelul de înţelegere atins la vârsta de 12-13 ani, deşi ajung să opereze cu noţiuni şi formule matematice şi chiar să treacă printr-o facultate. Dar rămân la vechiul nivel mecanicist de reprezentare a fenomenelor, ajutaţi, printre altele, şi de o întreagă faună de filme dintre care unele se pretind documentare.

Şi uite aşa, biata energie e văzută ca un fel de fluid magic, care poate fi ba negativă, ba pozitivă, care se poate găsi depozitată şi în organisme vii, dar şi în subsol ca un fel de zăcăminte de petrol, şi chiar în atmosferă, abia aşteptând să o culegem. Ca o pară mălăiaţă...

EBAubau

Uite ca vine-n grabă încă o tură de alegeri care, ca de obicei, au sigurul merit că ne sufocă teveul cu taifasuri şi taclale.

De departe, subiectul cel mai gustat a fost (şi continuă) Leanţa lu' Zăpăcitu' din capu' statului (mulţumesc nea Mărine!). Deşi cvasitotalitatea analizologilor politici o consideră proastă şi nedemnă să ne reprezinte în PE, tot ei sunt convinşi că va fi aleasă. Şi sondajele se pare că zic la fel.

La urma urmei, dacă ne uităm mai bine, nu sunt chiar aşa de mari deosebirile dintre ea şi majoritatea politicienilor noştri. Unul dintre ei a spus la un moment dat că "numai boul e consecvent"; şi cum ei nu vor să fie boi... Afirmaţia asta se pare că a devenit crezul lor, indiferent de partidul din care fac parte la un moment dat, şi îşi schimbă părerile instantaneu dacă o cer interesele personale. Aşa că un politician poate susţine, cu aceeaşi tărie, orice părere (a oricui, numai a lui nu, că nu are).

Şi EBA a învăţat lecţia asta, şi ne-a arătat că poate, la fel de hotărâtă, să susţină şi legalizarea (ca în America!?) şi interzicerea marihuanei. Seninătatea cu care vorbeşte despre lucruri pe care nu le cunoaşte îmi aminteşte de Adrian Severin şi hidrogenul din apa potabilă. Cu aceeaşi convingere îl aud vorbind pe individ şi despre alte multe lucruri şi nu mă pot opri să nu mă gândesc că şi la alea se pricepe la fel de bine ca la apa. Iar el e considerat un politician de calitate!

Aşa că nu văd niciun motiv să nu cred că şi confraţii lui într-ale politicii sunt din acelaşi aluat. Cred că EBA începe să se simtă ca acasă printre ei.

Mă întreb dacă alţii, mai "europeni", sunt mai breji...

Master meşterit

Iată o diplomă de master de-a dreptul performantă.

Şi nu eliberată de o universitate obscură semiacreditată, ci de către plina de ifose europene UBB. Mă întreb dacă oferă şi specializarea în management neperformant, că parcă m-ar fi interesat... Şi oare performanţa cu pricina s-o manifesta doar la Bistriţa? Cum treci de bariera oraşului, gata, ţi-a murit performanţa managerială!

După cum se vede în figura alăturată, goana după bani ucide simţul ridicolului chiar şi în mediile în care se presupune(a) că se învârt alcătuitorii intelighenţiei neamului.

Învăţământul superior din ţara asta se apropie cu paşi mari şi repezi de idealul organizatoric la care, deocamdată, preuniversitarul doar visează (dar recuperează). Iar idealul ăsta constă într-o dugheană la colţ de stradă unde solicitantu' (aplicantu' adicătelea) depune o sumă de bani (ca la Caritas sau FNI) în schimbul căreia primeşte o chitanţă (tot ca la...) cu care se prezintă după un delta te (idem) şi-şi primeşte diploma meritată - că doar tot omu' merită o diplomă. Ce atâta pierdere de timp şi gimnastică neuronală la cursuri, seminarii, laboratoare şi alte asemenea, că doar românu' e doctor congenital. Diploma îi mai lipseşte, aşa că o cumpără.

Deşi i-am zis "ideal", adică starea aia de care te poţi apropia dar n-o poţi atige, se pare că pentru o bună parte a universităţilor româneşti este deja realitate palpabilă.

Mizeria umană

Contrar aparenţelor create de postul anterior, nu sunt un partizan al poluării mediului.

Poluarea este datorată, evident, activităţilor noastre şi este un atac direct asupra biosferei şi poate provoca modificări majore şi periculoase în echilibrul ei. Afectate sunt toate formele de viaţă din zona respectivă, inclusiv oamenii. Dar asta nu duce la modificarea climei.

Din cauza poluării pot dispare specii, la o adică ar putea să dispară chiar specia umană. Dacă ne străduim, poate reuşim chiar să exterminăm întreaga viaţă de pe Pământ (cam greu de crezut, totuşi). Dar asta nu înseamnă modificarea majoră a climei Pământului. Iar viaţa s-a dovedit de multe ori foarte încăpăţânată, găsindu-şi un echilibru neaşteptat în condiţii foarte ostile. Exemplul zonei radioactive de la Cernobâl este elocvent.

Bineînţeles că din punctul nostru de vedere, nu prea ne consolează ideea că viaţa pe Pământ va putea continua fără noi, dar asta e, nu suntem buricul lui.

Aşa că ar fi doar în avantajul nostru dacă ne-am murdări mai puţin „locuinţa” – am trăi mai bine, am fi mai sănătoşi – dar nu putem opri modificarea climei, pentru că asta e din alt film şi în ăla nu jucăm niciun rol.

Încălzire negativă

După cum arată vremea zilele astea, se pare că din cauza crizei financiare nu mai putem plăti factura la încălzirea globală. Aşa că ne-a tăiat-o...

Vâlva stârnită de teoria încălziri globale e un exemplu perfect de manifestare a prostiei umane, lucru de care se folosesc cei pricepuţi să scoată profit din vorbe: politicieni care câştigă popularitate (preschimbată în voturi la momentul decisiv) declarând că luptă împotriva încălzirii globale; negustori de piei de cloţă care vând produse (mai scumpe, bineînţeles, decât cele clasice) care ne ajută să economisim energie (uitând să specifice câtă energie suplimentară s-a consumat la fabricarea lor); oameni de ştiinţă (unii chiar veritabili) care vând cărţi şi filme în care ne explică ce şi cum... Cu alte cuvinte, teoria asta a devenit afacere.

Se pare că sunt totuşi destule dovezi că există încălzire globală, adică o modificare majoră a climei Pământului. Dar faptul că noi o putem influenţa, e pură fantezie. Schimbări ale climei au mai fost destule în trecut şi nimeni nu poate susţine că s-au datorat activităţii umane. Din păcate, date certe despre evoluţia temperaturii atmosferice avem doar de 100-200 de ani, prea puţin timp pentru a trage concluzii solide pe baza lor. Totuşi se cunosc cu certitudine câteva astfel de fenomene dintr-un trecut relativ apropiat, dintre care „Mica glaciaţiune” cred că este chiar celebră. Ca să nu mai vorbim de cele mari...

De ce totuşi majoritatea oamenilor sunt convinşi că noi suntem cei care producem încălzirea actuală?

Să fie o nevoie intrinsecă a naturii umane de a ne simţi vinovaţi? Din ce în ce mai mulţi nu mai cred în păcatul originar (ăla cu mărul) şi acum au găsit alt păcat de ispăşit. Pe vremuri existau comunităţi care făceau sacrificii umane în perioada solstiţiului de iarnă pentru ca Soarele să nu se stingă. Acuma alţi preoţi ne conving că suntem vinovaţi şi ne cer altfel de sacrificii.

Sau poate vinovat e orgoliul uman, gâdilat de faptul că, deşi mici şi jigăriţi, avem puterea de a distruge o planetă...

Sau fenomenul ăla sintetizat în "prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul"? Mulţimea trecută prin şcoală ca prin holul gării se simte cumva colaboratoare la o activitate ştiinţifică dacă dă aprobator din cap când i se servesc, asezonate cu termeni ştiinţifici, argumentele teoriei. Oare câţi dintre militanţii acestei cauze înţeleg noţiuni ca: energie, radiaţie...? Şi câţi realizează ce înseamnă fenomene la scară planetară?