Am citit în presa de pe vremuri, în antichitatea anilor ’90,
pe când europenii civilizați încă ne mai simpatizau, că un sat de pe la noi a primit
din partea unei comunități din occidentul putred un cadou de bun venit în lumea
prosperă capitalistă, sub forma unor vite numai bune de prăsilă. De bucurie,
românii noștri au tras un chef monstru, care a ținut trei zile și trei nopți,
ba chiar mai mult decât atât, și anume până s-a terminat friptura obținută din
carnea animalelor suspomenite.
Bănuiesc că înainte de dezlănțuirea bairamului s-or fi găsit
câțiva dizidenți care or fi încercat să-și convingă consătenii că vitele-cadou
ar trebui îngrijite, crescute, înmulțite și exploatate, astfel încât să-i ajute
să iasă din sărăcia tradițională românească. Dar bineînțeles că au existat și alții,
care au susținut că e mult mai bine să mănânce tot, că sigur vor mai primi și
alte pomeni, că doar nu degeaba aici e grădina Maicii Domnului. Este evident că
această grupare a fost atunci și acolo „partidul” câștigător al competiției.
Partea bună a fost că, spre deosebire de situația actuală, animalele
erau primite în dar, nu ca împrumut, așa că oamenii din satul respectiv nu au
fost nevoiți mai târziu să le returneze.
Morala? Pelicanul sau babița! Sau cormoranul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu