Pe la începutul secolului trecut, D. Drăghicescu făcea
câteva observații interesante despre religiozitatea poporului român, ăla care „s-a
născut creștin”:
Într-adevăr, așa cum se poate vedea și acum cu ochiul liber,
pentru niște practicanți ai unei religii care se consideră eminamente
spirituală, creștinii noștri sunt excesiv de obsedați de partea materială, în
special de mâncare; sunt convinși că ceea ce ai în stomac la un moment dat îți
poate salva sau damna sufletul.
După câteva exemple și comparații cu alte nații, concluzia
lui D.D. este cel puțin deconcertantă:
Bineînțeles că aici termenul „ateu” este restrâns la sensul
de „necreștin”. Altfel, ținând cont de mulțimea de superstiții care le ghidează
viața de zi cu zi, precum și credința în existența unor ființe cu puteri
supranaturale cu care se poate colabora prin intermediul vrăjilor, este
imposibil să spui că românii sunt necredincioși. Doar că practică un creștinism
original, cum le este și democrația.
Adică degeaba...
Interesant articol!
RăspundețiȘtergere