„Samuraiul”

În timpul WW2, japonezii şi-au uitat un camarad în misiune de luptă pe o insulă pustie şi l-au recuperat abia după vreo 10 ani, din întâmplare, timp în care samuraiul singuratic s-a considerat în plin război, rupt fiind de realitate.

La fel şi băsescul nostru a uitat de existenţa primbocului, iar acesta a aşteptat liniştit în biroul lui victorian să primească indicaţiile preţioase fără de care nu e în stare să găsească nici uşa de ieşire. Asta este singura explicaţie logică a absenţei sale totale din ultimele zile. Băsescul s-a lăsat dus de val şi s-a apucat el să se plimbe prin talcioc cu legea-n proţap lăudându-i nurii, în încercarea de a o scoate la produs. A uitat că de obicei treaba asta o delega celui dintâi dintre lachei.

Dar azi se pare că i s-au mai risipit aburii sărbătorilor şi şi-a amintit că avea de obicei la îndemână o jucărioară căreia trebuia doar să-i întoarcă cheiţa şi s-o pună pe direcţie. Aşa că i-a trimis hârtiuţa cu ordinul de zi, iar primbocul a revenit la viaţă, fericindu-ne cu ştirea despre iminenta redactare a unui nou proiect de lege pentru sănătatea noastră. Doar izolarea lui totală într-un birou pustiu poate explica de ce este atât de rupt de realitatea zilei de azi. El chiar crede că oamenii ăia au ieşit pe stradă de dragul legii cu pricina? Nu-i aude strigând că s-au săturat de jaful practicat de ani de zile de toţi oamenii preşedintelui?

Mârlănia băsescului la adresa unui om respectat de restul populaţiei a fost picătura ultimă care a scos în stradă doar câţiva susţinători ai acestuia, toţi ceilalţi care au urmat îşi strigă necazurile, durerile, spaimele şi frustrările proprii, pentru care îi consideră vinovaţi pe cei care jefuiesc statul de ani de zile, iar în ultimul timp îşi croiesc şi legi din ce în ce mai adecvate lucrativei activităţi.

Iar oamenii speră că dacă pleacă băsescul de la putere îşi va lua şi tâlharii cu el. Dar în ultimii 20 de ani preşedinţii au mai plecat, dar tâlharii au rămas; aşa că speră degeaba.