„Lasă-l să urle ca un câine!” Cam asta se pare
că e atitudinea băsescpedelistă faţă cu reacţionarul din stradă. Reacţionar,
bineînţeles, că doar ne-a explicat clar băsescul că e nevoit să renunţe la
reformarea statului pentru că poporul, în sălbăticia lui reacţionară, se
complace în mizeria actuală şi refuză o viaţă modernă, morală, elegantă,
îmbelşugată...
Nicio deosebire faţă de „fiertul în suc
propriu” propovăduit de Iliescu la vremea lui.
Totuşi, ce vor „reacţionarii”, de vreme ce vor
să dea de pământ cu pedeliştii dar nici de uselişti nu vor să audă? Ce i-a scos
din case şi mai ales din răbdări? Cred că problema fundamentală e sintetizată
de zicerea din poza alăturată.
Statul
mafiot este durere veche la noi şi chiar băsescul actual a ajuns la putere
promiţând ţepe în Piaţa Victoriei şi belirea corupţilor din fruntea bucatelor.
Cine poate veni acum să promită (şi să fie crezut!) un altfel de stat, un stat
care să nu mai fie inamic
public? Se pare că nimeni.
Iar mulţimea vrea doar să-i alunge pe tâlharii
care se înfruptă acum. Şi nu oricum, ci „fără violenţă”! Dar se vede că doar
strigăturile nu-i jenează prea tare şi cred că fără un brânci zdravăn (la
propriu) nu s-or da duşi. Încep să cred că „ultraşii” ăia înfocaţi sunt luaţi
mai în serios şi sunt mai de temut pentru potentaţi decât manifestanţii care
stau pe trotuare liniştiţi şi strigă degeaba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu