sâmbătă, 24 septembrie 2011

Scuza


Spre surprinderea mea (plăcută), Funeriu a reuşit să-şi continue campania pe frontul bacalaureatului şi în sesiunea din august. Uite că m-am înşelat.
Bineînţeles că doar cu atât nu se rezolvă problemele învăţământului. Dar este un pas, iar eu zic că este chiar primul care trebuia făcut. Deci Funeriu chiar a nimerit-o şi din punctul ăsta de vedere. Pentru că perspectiva unui examen corect la finalul liceului taie din start elanul celor care se bazează pe „virtutea inerţiei” pentru trecerea prin bacalaureat.
Bine, aşa se vede situaţia la o privire superficială; adevărul este că şi anul ăsta s-a copiat în ambele sesiuni – nu chiar la nivelul tradiţional, dar s-a copiat. Am avut ocazia să stau de vorbă cu câţiva informaticieni (din diferite colţuri de ţară) care au montat faimoasele camere video şi am aflat că existau zone moarte din care un supraveghetor binevoitor putea dicta netulburat rezolvarea subiectelor, dacă avea chef. Dar uite că nu toţi au mai avut chef să-şi bată joc de propria meserie, şi au găsit în prezenţa camerelor scuza perfectă.
Pentru că în ţara asta îţi trebuie o scuză plauzibilă ca să îndrăzneşti să fii corect.

5 comentarii:

  1. Anu' trecut prin vară aveam în plan nişte articole despre d'ale şcoalei, anume despre evaluare - a elevilor şi a profesorilor -, iar una dintre idei era taman asta, că orice reformă de la evaluare tre' să-nceapă. Că geaba schimbi manuale, metode, programă, profi - n-ajută la nimic, atâta vreme cât la examene se poate copia. Nu de frumuseţea manualului sau a profei învaţă omu', ci de frica examenului. Da' prea puţini pricep / îşi aduc aminte.
    Tot respectu' pentru Funeriu şi pentru ăia cu care a pus la cale chestia asta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Exact.
    Dar de câte ori sunt pe cale să-mi ridic pălăria în faţa lui, mi-amintesc de legea învăţământului pe care a clocit-o, şi-mi iau sama.

    RăspundețiȘtergere
  3. O scuza pentru a fi corect?
    Da, sa nu mai ai nimic de pierdut.

    RăspundețiȘtergere
  4. Puţintică răbdare, că ajungem şi acolo...

    RăspundețiȘtergere