Micul lopătar loveşte din nou

Data trecută făcea un dig.
Se vede că aşa a făcut şi guvernul: cu lopata.

Intervenţiunea

Când l-am auzit că are de gând să facă o „intervenţie cu românii”, l-am şi văzut în fruntea unei mulţimi de români (nu toţi, chiar dacă din zicerea lui pare a ne fi cooptat pe toţi) intervenind la deszăpezirea României, dar l-a trimis iar pe primulboc la înaintare, de s-a trezit ăla dând la lopată singur pe centură, să facă pârtie pentru profesioniste. Sunt tare curios să aflu ce consilier şi-o fi bătut joc de el şi i-a spus că expresia aia există în limba română.

Spre deosebire de Isărescu, pe care l-a deranjat cuvântul „criză” uzat şi abuzat, pe mine m-a deranjat, ca şi altădată, cuvântul „comandant”. Şi văd că băsescul uită mereu că a fost ales să fie preşedinte, nu căpitan de vas, şi insistă că el e comandant, deci comandă, iar poporul e comandat, deci execută. Individul este incapabil să înţeleagă noţiunea de stat democratic.

Când l-am auzit vorbind despre reformele cu care a eficientizat şi debirocratizat componente întregi ale statului, m-a dus gândul în primul rând la învăţământ, pe care l-a (blagos)lovit cu o lege a educaţiei împlântată cu forţa şi pe negândite, prin asumarea răspunderii guvernului – metoda lui preferată –, că doar n-o să piardă vremea cu parlamentul! Atât de bine debirocratizează legea asta, că încă din primele două luni ale anului şcolar profesorii s-au înecat într-un val de hârtii – şi durează, şi durează... Frumos este că până şi onor ministerul, în înţelepciunea sa, a observat că nu are capacitatea să rumege tot furajul ăsta pe care-l primeşte din şcoli şi s-a gândit să facă un sondaj în urma căruia să identifice care sunt „hârtiile inutile” şi să le elimine. Seamănă cu povestea aia cu rabinul şi capra. Parcă văd că în urma acestei asanări, va transmite o circulară prin care va cere ca actele inutile să nu mai fie trimise la inspectorate/minister ci să fie distruse după ce, în prealabil, vor fi copiate în trei exemplare semnate şi ştampilate de directorul şcolii pe fiecare pagină, pentru conformitate...

Da, frumoasă „intervenţia” basescului, dar nu înţeleg de ce insista că e „cu românii”, că eu l-am văzut singur bătând câmpii şi vorbind degeaba.

Curat ca un câine!

„Lasă-l să urle ca un câine!” Cam asta se pare că e atitudinea băsescpedelistă faţă cu reacţionarul din stradă. Reacţionar, bineînţeles, că doar ne-a explicat clar băsescul că e nevoit să renunţe la reformarea statului pentru că poporul, în sălbăticia lui reacţionară, se complace în mizeria actuală şi refuză o viaţă modernă, morală, elegantă, îmbelşugată...

Nicio deosebire faţă de „fiertul în suc propriu” propovăduit de Iliescu la vremea lui.

Totuşi, ce vor „reacţionarii”, de vreme ce vor să dea de pământ cu pedeliştii dar nici de uselişti nu vor să audă? Ce i-a scos din case şi mai ales din răbdări? Cred că problema fundamentală e sintetizată de zicerea din poza alăturată.

Statul mafiot este durere veche la noi şi chiar băsescul actual a ajuns la putere promiţând ţepe în Piaţa Victoriei şi belirea corupţilor din fruntea bucatelor. Cine poate veni acum să promită (şi să fie crezut!) un altfel de stat, un stat care să nu mai fie inamic public? Se pare că nimeni.

Iar mulţimea vrea doar să-i alunge pe tâlharii care se înfruptă acum. Şi nu oricum, ci „fără violenţă”! Dar se vede că doar strigăturile nu-i jenează prea tare şi cred că fără un brânci zdravăn (la propriu) nu s-or da duşi. Încep să cred că „ultraşii” ăia înfocaţi sunt luaţi mai în serios şi sunt mai de temut pentru potentaţi decât manifestanţii care stau pe trotuare liniştiţi şi strigă degeaba.

Caprele împăratului

Îmi povestea cândva cineva care a copilărit pe vremea ăleilalte Românii cum se duceau copiii la biserică de sărbători şi printre altele cântau şi Caprele împăratului.

Orice împărat care se respectă locuieşte într-o Cetate, dar se pare că în ziua de azi nu se mai fac cetăţi ca pevremuri...

Am remarcat cu bucurie faptul că românul pare a fi depăşit vechea mentalitate păguboasă a dorinţei de a vedea capra vecinului moartă. Acuma, molipsit de spiritul capitalismului occidental, a trecut la o abordare mai pragmatică, în care profitul joacă rolul principal, aşa încât caprele au fost furate şi vândute. Din păcate, nu s-a putut abţine, şi a ţinut să se laude cu spiritul său întreprinzător, inclusiv prin telefon. Pesemne şi-a postat şi pe FB poze împreună cu caprele respective, dar miliţiştii, pricepuţi dintotdeauna la telefonie, încă n-au ajuns la nivelul 2.0.

Aşa că a muncit degeaba.

„Samuraiul”

În timpul WW2, japonezii şi-au uitat un camarad în misiune de luptă pe o insulă pustie şi l-au recuperat abia după vreo 10 ani, din întâmplare, timp în care samuraiul singuratic s-a considerat în plin război, rupt fiind de realitate.

La fel şi băsescul nostru a uitat de existenţa primbocului, iar acesta a aşteptat liniştit în biroul lui victorian să primească indicaţiile preţioase fără de care nu e în stare să găsească nici uşa de ieşire. Asta este singura explicaţie logică a absenţei sale totale din ultimele zile. Băsescul s-a lăsat dus de val şi s-a apucat el să se plimbe prin talcioc cu legea-n proţap lăudându-i nurii, în încercarea de a o scoate la produs. A uitat că de obicei treaba asta o delega celui dintâi dintre lachei.

Dar azi se pare că i s-au mai risipit aburii sărbătorilor şi şi-a amintit că avea de obicei la îndemână o jucărioară căreia trebuia doar să-i întoarcă cheiţa şi s-o pună pe direcţie. Aşa că i-a trimis hârtiuţa cu ordinul de zi, iar primbocul a revenit la viaţă, fericindu-ne cu ştirea despre iminenta redactare a unui nou proiect de lege pentru sănătatea noastră. Doar izolarea lui totală într-un birou pustiu poate explica de ce este atât de rupt de realitatea zilei de azi. El chiar crede că oamenii ăia au ieşit pe stradă de dragul legii cu pricina? Nu-i aude strigând că s-au săturat de jaful practicat de ani de zile de toţi oamenii preşedintelui?

Mârlănia băsescului la adresa unui om respectat de restul populaţiei a fost picătura ultimă care a scos în stradă doar câţiva susţinători ai acestuia, toţi ceilalţi care au urmat îşi strigă necazurile, durerile, spaimele şi frustrările proprii, pentru care îi consideră vinovaţi pe cei care jefuiesc statul de ani de zile, iar în ultimul timp îşi croiesc şi legi din ce în ce mai adecvate lucrativei activităţi.

Iar oamenii speră că dacă pleacă băsescul de la putere îşi va lua şi tâlharii cu el. Dar în ultimii 20 de ani preşedinţii au mai plecat, dar tâlharii au rămas; aşa că speră degeaba.