Ce pe apă nu curge

Credeam că povestea severinului de apă se va dezumfla în două-trei zile, dar individul se vrea vedetă cu orice preţ şi se comportă ca atare. Ca porcu’, adică.

Pe mine m-a lămurit câte parale face de când s-a apucat să ne povestească ce periculos e hidrogenul din apă. Am văzut că mulţi îi trec cu vederea episodul respectiv pe motiv că nu tot omul e obligat să aibă cunoştinţe ştiinţifice, nici măcar minime. Părere normală, ţinând cont că a ajuns de mare fală să te lauzi că ai ieşit din şcoală prost ca lemnu’ şi doar „şcoala vieţii” te-a făcut „om”. Interesant este că exact asta ziceau şi activiştii bolşevici din anii ’50. Ca să vezi ce rotaţii elegante face istoria!

Dar să „readucem la cătare” (©MHS) ipochimenul suspomenit. Nu ignoranţa lui în materie de apă chioară e deranjantă ci modul în care vorbeşte cu convingere despre lucruri de care este total străin. Şi-i merge! În ciuda grosimii evidente a şoricului de pe fălci, o mulţime de oameni îl iau în serios şi au în continuare o părere foarte bună despre acest mincinos patologic, bazându-se doar pe vorbele goale cu care-şi înveleşte (ca pisica) mintea seacă.
Aşa a ajuns şi el să creadă că poate construi o realitate doar din vorbe şi e convins că este suficient să-şi strige nevinovăţia şi toată Europa o să-l creadă şi o să-i ceară scuze. Poate visează şi daune morale... Sper că de data asta va fi degeaba.

Hai, Libi !!!

Invazia Libiei după alte câteva asemenea... Scopul? Nobil, evident! Să-i salvăm pe asupriţi de sub asuprirea asupritorilor.

Nu ştiu de ce, mi-amintesc de un fragment dintr-o carte simpatică pentru copii, în care un reprezentant al unei societăţi dedicată ocrotirii balenelor zicea:

„Scopul nostru comun este ocrotirea cetaceelor împotriva mortalităţii. Ce mijloace avem noi pentru atingerea acestui scop nobil? Ştiţi cu toţii foarte bine, domnilor, că singurul remediu activ este distrugerea cetaceelor, întrucât, fiind distruse, n-o sa mai aibă cine să moară.”

Şi-aşa libienii ăia trăiesc degeaba... Ca şi irakienii... Ca şi afganistanezii...

Ce, se compară cu Visu' American?

Arabesc

Unii zic că a venit 1989 peste lumea arabă.
Mie mi se pare că mai degrabă a revenit 622 şi mă aştept să apară Profetul care să-i adune pe arabi de pe drumuri, să le arate o direcţie (cam spre N-V, aşa...) şi să pornească jihadul. Sau poate jihadul a pornit deja şi noi nici n-am observat.
Mă întrebam odată dacă în toamna lui ’39 europenii şi-au dat seama că începuse al doilea război mondial. Ăsta să fie oare al treilea?
Şi din nou ruşii şi americani vor fi în aceeaşi barcă, de voie, de nevoie. Dar chinezii?

Şcoală model

Toţi răuformatorii care s-au preaocupat în ultimele două decenii de învăţământul nostru se lăudau că aplică modele de succes împrumutate de prin Europa civilizată. Aplicarea s-a făcut cu atâta aplicaţiune că eu n-am reuşit să ghicesc originalul.
Dar acum, cu ajutorul lui H. Daumier, cred că m-am luminat.

O carieră de succes

Aşa cum mă aşteptam, şefii lui Şoric i-au legalizat transferul în celălalt departament al Ministerului Afacerilor Interne, extrem de lucrativul „Interlopia Nostra”. Sunt curios dacă se va găsi vreun ziarist care să ne spună peste câteva luni cât de bine s-a integrat şoricu’.
Dintre motivaţiile operaţiunii, sublimă prin sinceritatea ei se remarcă următoarea:
„Seful Politiei Romane a precizat ca printre abaterile disciplinare retinute se afla cele legate [...] de prezentarea eronata in fata presei a unui concept politienesc, care a creat o imagine subiectiv-negativa a Politiei.”
Adică a călcat omertaua...
Da’ las’ că o reperează don Popa!

Al doilea

Constat cu mirare că sfatul cu „al doilea job” (pe care eu l-am considerat o glumă cinică în vremurile astea în care dispar zilnic locuri de muncă) a fost înghiţit pe nemestecate de adulatorii băsescului, inşi care acuma îl rumegă şi-l scuipă pe diverse bloguri, forumuri şi ziare.
Logica lor e simplă:
– N-ai bani? – Ia-ţi încă o slujbă!
– Munceşti 24 de ore pe zi şi tot degeaba? – Mai lucrează şi noaptea!
– N-ai pâine? – Mănâncă cozonac! (ca să apelez şi la clasici – poate se vede mai clar absurdul)
Dar de ce să limităm această opţiune salvatoare doar la cei care au deja un „prim job”? Cred că ar fi benefică aplicarea metodei la întreaga populaţie a planetei, dornică de a scăpa de sărăcie.
Parcă-l văd pe Obama ţinând un discurs cu audienţă mondială:
- Fraţilor, şomerieni din toate ţările, toate problemele voastre vor dispare peste noapte dacă urmaţi sfatul pe care vi-l dau dezinteresat şi gratuit: Luaţi-vă al doilea job! Criza economico-financiară va deveni amintire prin simpla aplicare a acestei geniale idei pe care tocmai mi-o sugeră prietenul licuriciofil danubiano-carpatin de extracţie mioritică.

Altu’ mai trainic...

„Vine un 2011 in care ne vom reveni economic, dar nu pe structura aceluiasi stat”
Chiar aşa! Ce stat mai e şi ăsta care nu permite decât două mandate pentru un preşedinte? Şi alea doar de cinci ani bucata! Se impune o modernizare. Alt stat, altă distracţie!

Aia cu necesitatea scăderii cu un sfert a funcţionărimii îmi place cel mai mult; sigur se va concretiza prin reducerea locurilor de muncă din învăţământ, că doar asta e limpede şi pentru ultimul ministru: „funcţionari” e sinonim cu „profesori” în mintea băsescului, care îi tot trage de urechi şi-i trimite după „al doilea job” pe pereţi, că şi aşa pierd doar 16 ore pe săptămână prin şcoală degeaba.