000

De câteva zile ne-am pricopsit cu un nou prim ministru (primagent, ca să nu facem confuzii) de-al lor, ales de ei, dintre ei, pentru ei, cu maximă transparenţă. Acuma nu mai încap speculaţii cu privire la natura stăpânirii actuale din ţara asta, e clar că nu mai avem de-a face cu politicieni cu gradele sub acoperire, ci cu inşi care nu se mai jenează să ne arate la lumina zilei simbioza poliţie-politică.

Şi uite-aşa, ca să ne bage minţile-n cap şi să nu mai visăm la democraţie reală, băsescul ne-a pus în fruntea guvernului pe unul din şefii serviciilor admirate de el şi multlăudate, de câte ori a avut ocazia, pentru eficienţa cu care l-au servit (că d’aia’s servicii!) întocmai şi la timp.

Mai are cineva vreo îndoială că barca în care a navigat pe vremuri până la Anvers şi apoi până la Cotroceni a fost şi a rămas a „serviciilor”?

Asta explică şi ţepoşenia bruscă a bătrânului bolşevic (şi a partidului ataşat) faţă de vremelnicii tovarăşi de drum, simultan cu îndulcirea tonului faţă de „adversari”. Cum altfel, că doar „democraţia originală” e visul iliescian de pe vremea când deplângea idealurile întinate – şi uite că i s’arată! Şi n-a uitat că tot „serviciile” l-au pus şi l-au ţinut şi pe el 10 ani pe fotoliul ăla înalt, aşa că l-a lămurit până la urmă pe micul Tipătescu că cine nu se pune bine cu băieţii ăia cu priviri albastre nu ajunge departe.

Păi când a zis ipochimenu’ că o să-i ţină în puf pe şefii „serviciilor”, a vorbit degeaba?