Marş la produs!

Primagentul nostru s-a hotărât să-şi trimită haita la produs. Nu-i vorbă, că şi până acuma produceau de zor, dar mai mult pentru buzunarul propriu. Dar acuma, ca să nu facă întrerupere de sarcină de partid, ar trebui să supravieţuiască două luni fără şpagă. Cred că vor fi nevoiţi să apeleze la rezidenţii de sub zăpezi, să le cedeze ăia câte ceva din ajutoarele primite.

Bineînţeles că marii evazionişti, băieţi deştepţi (cu cotizaţia la zi către partid) cum îi ştie toată lumea, nu au a se teme de nimic, şi nici castelanii abonaţi la ajutoare sociale; vizaţi în povestea asta sunt, ca de obicei, evazioniştii de serviciu, cei călcaţi de controale de trei ori pe lună în buticurile lor din fostele uscătoare ale blocurilor.

Şi nici pe profesorii care „meditează” nu-i văd bine.

Demitere

Iote că a mai călcat unu’ omertaua! Mai greşeşte omu’, că sigur n-a făcut-o cu intenţie.

Şeful peste electronii României a fost demis. Nu-i plâng eu de milă, că o să-i găsească partidu’ alt ciolan.

Interesant mi se pare însă motivul. L-a apucat logoreea şi s-a apucat să spună că nu mai putem exporta energie! Păi cum era să nu-l apuce dracii pe fostul (?) şef de la Securitatea Inteligenţilor Exportatori? Se-atinge cineva de afacerile băieţilor deştepţi şi electrici?

Noroc cu dom’ Mişu, că le-a reperat onoarea la moment. Doar nu l-au pus în foncţie degeaba!

000

De câteva zile ne-am pricopsit cu un nou prim ministru (primagent, ca să nu facem confuzii) de-al lor, ales de ei, dintre ei, pentru ei, cu maximă transparenţă. Acuma nu mai încap speculaţii cu privire la natura stăpânirii actuale din ţara asta, e clar că nu mai avem de-a face cu politicieni cu gradele sub acoperire, ci cu inşi care nu se mai jenează să ne arate la lumina zilei simbioza poliţie-politică.

Şi uite-aşa, ca să ne bage minţile-n cap şi să nu mai visăm la democraţie reală, băsescul ne-a pus în fruntea guvernului pe unul din şefii serviciilor admirate de el şi multlăudate, de câte ori a avut ocazia, pentru eficienţa cu care l-au servit (că d’aia’s servicii!) întocmai şi la timp.

Mai are cineva vreo îndoială că barca în care a navigat pe vremuri până la Anvers şi apoi până la Cotroceni a fost şi a rămas a „serviciilor”?

Asta explică şi ţepoşenia bruscă a bătrânului bolşevic (şi a partidului ataşat) faţă de vremelnicii tovarăşi de drum, simultan cu îndulcirea tonului faţă de „adversari”. Cum altfel, că doar „democraţia originală” e visul iliescian de pe vremea când deplângea idealurile întinate – şi uite că i s’arată! Şi n-a uitat că tot „serviciile” l-au pus şi l-au ţinut şi pe el 10 ani pe fotoliul ăla înalt, aşa că l-a lămurit până la urmă pe micul Tipătescu că cine nu se pune bine cu băieţii ăia cu priviri albastre nu ajunge departe.

Păi când a zis ipochimenu’ că o să-i ţină în puf pe şefii „serviciilor”, a vorbit degeaba?