Traducere aproximativ liquidă

Deşi cu altă ocazie îmi jurasem să nu mai calc pe vreun site românesc ştiinţifico-tehnic de popularizare, memoria mea (chestia aia care mă face să uit), în colaborare cu goagălul cel de toate zilele, m-a împins în recidivă; şi uite-aşa am ajuns să citesc un articol despre „liquidmetal”. Nu înaintez prea mult, şi dau peste următoarea zicere lămuritoare:

„Definiţia ştiinţifică a liquidmetalului ar suna în felul următor: liquidmetalul reprezintă o clasă de aliaj metalic cunoscută formal sub denumirea de sticlă metalică, deoarece materialul conţine proprietăţi asociate cu sticla precum fragilitatea la impact, beneficiind în schimb de avantajul de a avea un punct fix de topire, ceea ce îi conferă o pierdere graduală a integrităţii la temperatură înaltă.”

Faptul că pe autorul textului nu l-a deranjat deloc contradicţia perfectă dintre cele două afirmaţii aflate într-o atât de apropiată vecinătate mă face să cred că nu înţelege nimic din noţiunile de fizică elementară, iar scrierea de articole o comite „pe pilot automat”.

Am făcut totuşi efortul să derulez până la finalul paginii şi am văzut că e vorba de o „traducere aproximativă” din engleză, aşa că autorul este doar un biet traducător care ar beneficia de prezumţia de nevinovăţie într-ale terminologiei ştiinţifice dacă n-ar publica pe un site care chiar cu asta se ocupă: popularizarea ştiinţei. Ca să nu-l pun nevinovat la colţ, fac o verificare pe site-ul cu articolul original unde citesc:

„The scientific definition of Liquidmetal goes something like this: Liquidmetal is a member of a class of metal alloys known formally as bulk metallic glasses – because the material shares some properties most closely associated with glass, like impact brittleness, and, instead of a fixed melting point, a gradual loss of integrity at higher temperature.”

Deşi engleza mea nu se ridică la nivelul traducătorului suspomenit, îi trag şi eu o „traducere aproximativă”: „...în loc să aibă un punct fix de topire, [sticla metalică] îşi pierde gradual integritatea la temperaturi înalte.” Evident că e cu totul altceva decât a priceput el – şi are şi logică.

Tradutore – traditore, dar nici chiar aşa...

Greşeală de eroare

Nu înţeleg de ce îi tot dau unii zor cu „votul greşit al pedeliştilor” comis cu câteva zile în urmă în Parlament. Care greşeală? Oamenii ăia au făcut exact ce trebuiau să facă, exact aşa cum au fost instruiţi. Au ridicat mâinile conform semnalului convenit, n-au greşit cu nimic; degeaba îi acuză unii că dorm în Parlament, au dovedit acuma că sunt foarte vigilenţi, atenţi şi treji (era să zic deştepţi, da’ mi-am luat seama...) şi reacţionează prompt la cel mai mic semn.

Se mai găsesc nişte nemulţumiţi care îi acuză că, deşi sunt „uninominali”, nu votează conform conştiinţei. Ba, s-avem pardon! Exact cum le dictează conştiinţa, aşa votează. Păi nu conştiinţa le aminteşte că trebuie să se achite de promisiunile făcute celor care i-au trimis în Parlament? Nu e cazul să ne îmbătăm cu aqua fontana, nu e vorba de alegători, ci de cei care au plătit campania electorală şi acuma sunt în plina campanie de cules roadele investiţiei. Sunt oameni care nu trebuie dezamăgiţi, iar conştiinţa de parlamentar are permanent grijă de această prioritate.

Şi totuşi nici acuma, cu dovezile în faţă, nu sunt în stare adepţii „uninominalului” să priceapă că indiferent cum sunt aleşi, pe liste sau pe nume, parlamentarii funcţionează după acelaşi algoritm: partidul ştie mai bine, partidul are întotdeauna dreptate, creierul personal nu foloseşte la nimic, e degeaba.

PD-CD - reperarea inocenţei

PDL-ul şi-a tras fundaţie Creştin Democrată. Pesemne este reluarea unui proiect mai vechi: dotarea partidului cu o identitate. Cred că o să le asude imaginaţia când or încerca să-şi reboteze partidul, că „Partidul Democrat - Creştin Democrat” sună ca Bond-ul. Oricum, în 2012, la alegeri, trebuie să vină cu un nou partid, mai curat, mai uscat, care „n-a guvernat” şi care va promite să ne scape de greaua moştenire a epocii Boc. Şi-o să le meargă!!!

Frumos ar fi ca Băsescul (doar nu-şi închipuie cineva că va fi detronat până atunci) să numească şi în 2012 ca premier pe acelaşi nemuritor Boc; şi parcă-i aud pe rezidenţii oranjeriei cu vite sălbatice mirându-se iar (inocenţi*) cum de a putut face idolul lor, din nou, asemenea greşeală.

Despre Boc nu am nicio îndoială că va fi capabil, fără tresărire, să înfiereze guvernarea pedelistă şi deciziile eronate ale fostului premier. Doar nu degeaba exersează el zilnic vorbitul fără şir.

* Despre inocenţă circula pe vremuri (eu ştiu doar bancuri vechi; culme e că şi cei care se laudă cu noutăţi povestesc tot din cele vechi - cu personaje schimbate) un banc simpatic: Un italian venit la Bucureşti descinde din limuzină în faţa Intercontinentalului şi dă cu ochii de o adolescentă superbă cu ochi luminoşi şi zâmbet delicat. Încântat, se apropie de ea şi, mângâindu-i uşor obrazul, exclamă: „Innocento!”. Răspunsul vine prompt: „Due cente, signore, due cente.”

BD în alertă intră în acţiune la munte şi la mare

Nonşalanţa cu care ministrul de interne a dat ordinul care se pare că îi va asigura celebritatea (ca steluţele europene pentru un alt nechemat) arată că pentru stăpânii noştri comportamentul mafiot este starea naturală. O nouă confirmare a unei observaţii mai vechi.

Aşa că miliţienii vor intra prin bănci şi vor face bancherilor nişte oferte de nerefuzat... cu voie de la poliţie.