marți, 14 septembrie 2010

No! ce-i fisika?

Să apelăm la înţelepciunea clasicilor: „Fisika iaşte o ştiinţă ghespre cum lucră natura şi lejile mai apoi la cari se supune acea lucrare, ghin toake punturile ghe veghere.”

Clar!

Dacă o luăm etimologic, înţelegem că fizica se ocupă cu studiul naturii, dar dacă ne gândim că şi chimia tot cu fenomene din natură are de-a face, biologia la fel, şi parcă nici geografia nu are în vedere doar „artificialităţi”, începem să nu prea înţelegem multe. Iar despre matematică discuţia e deschisă în continuare: 1. Obiectele şi teoremele pe care le manevrează există în mod obiectiv, fiind descoperite de matematicieni? sau 2) Toată matematica este o invenţie umană?

Dar nu de naturaleţea sau artificialitatea matematicii ne împiedicăm noi acuma.

Singurul lucru care poate face puţină lumină în delimitarea domeniilor diferitelor ştiinţe pare a fi gradul de generalitate. Fizica se ocupă cu cele mai generale fenomene ale naturii, fenomene care se manifestă şi în chimie, şi în biologie, şi în geografie, şi în astronomie... De fapt, la afirmaţia despre generalitate s-ar putea ca filosofia să se simtă uşor lezată în demnitatea ei, dar graniţa dintre fizică şi filosofie a fost întotdeauna difuză; de fapt chiar lucrarea fundamentală a fizicii se ocupa cu „filosofia naturii”.

Caracteristic fizicii este şi un aparat matematic care îi dă precizia şi exactitatea cu care descrie fenomenele naturale. Interesant este că uneori predicţiile date de aparatul ăsta nu prea corespund cu realitatea; aşa că trebuie revizuite premisele, şi trebuie pornit apoi pe alt drum, cu alt eşafodaj matematic...

Şi uite aşa ajungem la o nedumerire: de vreme ce fizica studiază natura, cum ajung teoriile ei despre natură în conflict chiar cu natura?

Adevărul e că fizica nu studiază natura.

Fizica studiază nişte modele pe care le construieşte ea însăşi cu ajutorul aparatului ăla matematic pe care-l pomeneam mai sus. Iar modelele respective seamănă cu natura doar în anumite limite şi cu anumite aproximaţii. Succesul unui astfel de model este dat şi de precizarea cât mai exactă a limitelor lui de aplicabilitate. Este absurd să pretinzi unui model să explice fenomene din afara sferei lui de „competenţă”.

Părerea că natura funcţionează după legi matematice este falsă. Se pare că „logica umană” funcţionează după alte reguli decât „logica naturii”, aşa că vom fi mereu nevoiţi să ne mulţumim cu metoda aproximativă a modelării. Asta e şi garanţia că ştiinţa nu are capăt, mereu va fi ceva de explicat.

Acuma sper că e clar ce este fizica.

„Ce este fizica, este... ce este, este, este arata... nu arata, arta... arta... ce... ce... ce ne învaţă, învaţă... învaţă... ce ne învaţă a gândi... bi... bi... ce ne învaţă... ce este, este... este arata, uite dracu! nu arata, ARTA, arta ce ne învaţă... ce este, este...”

Aferim!

sâmbătă, 4 septembrie 2010

Orizont

„(...) în genere, fiece fiinţă din Univers are un anumit orizont de aşteptare, adică ce vrea ea mai mult şi mai mult, ce speră ea de la viaţă.”
Ioan Groşan, Epopeea Spaţială 2084

Ce orizont de aşteptare poate avea un membru credincios al partidului, ce-şi poate el dori mai mult decât să fie băgat în seamă şi să fie răsplătit cu o funcţie importantă, barem rezident într-un minister, d-un paregzamplu...
Şi, după ce a fost gazetar sportiv şi a fost trimis prin diverse locuri interesante, şi s-a învârtit printre oameni interesanţi, sportivi, impresari, becali şi alţii ca ei, cu greutate la portofel, să ajungă acuma printre d-ăia cu greutăţi?!... Adică a urcat pe scara socială, este inspector în minister, dar trebuie să se frăsuie printre profesori?! Şi mai departe de Predeal, slabe speranţe să mai fie trimis... Mai poate spune că şi-a atins orizontul ăla? Păi ce fel de minister mai e şi ăsta dacă nici măcar uzualul turism pentru angajaţii importanţi nu-l asigură?

Chiar aşa, la ce-i bun un minister?

Ceva, ceva, pe tema asta, ne-a povestit fostul ministru al agriculturii (actual consilier preşedinţial), ăla al cărui nume nu-l ştie nimeni, cu ocazia demiterii pe care tocmai a suferit-o. Se pare că i s-a reproşat că n-a prea fost grijuliu cu parlamentarii partidului, n-a dat şi el o bere, un coniac, un contract... Cam ăsta pare a fi orizontul de aşteptare al românilor „aleşi” faţă de un ministru.
Că doar nu-şi închipuia amărâtul ăla că l-au pus în foncţie degeaba!?