La bâlci, patronul unei panarame îl prezintă „P-ăl mai tare om dân lume”,/ Care să juca cu leii/ Şi-i băcea dă-i lua tăţi zmeii!”, îl pune să facă diverse ca să-şi dovedească forţa, apoi îi dă o lămâie şi-i cere s-o stoarcă; o strânge ăla până rămâne iască. Patronul „Işia că-i plăceşce-n mână/ O hârcie d-a d-o sută/ Fără dă nişi o dispută” ăluia care mai stoarce trei picături de zeamă din lămâia respectivă.
„Dar cum mi ce puni cu neamţu,/ Care-n ghinţ îţ rupe lanţu?”. Până la urmă se găseşte unu (cam plezirist, după călcătură) care, deşi n-arăta a Schwarzenegger, apucă lămâia cu metodă şi o convinge să scape trei picuri.
Ofticat, patronul îi plăteşte şi, ros de curiozitate, îl întreabă dacă nu cumva e luptător la circ.
– Nici vorbă, dom’le – vine răspunsul. Io’s ministru de finanţe...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu