„Redefinirea statutului cadrului didactic în societate prin
salarizare, carieră, criterii de evaluare a performanţei, autonomie
educaţională şi integritate.”
Sună bine și arată frumos, mai ales „autonomia educațională”
îmi dă un brânci spre optimism. Dar mi-e teamă că eu înțeleg această sintagmă
cu totul altfel decât va fi ea pusă în practică. Parcă văd (și aud): „Ia faceți
voi câte un plan de măsuri individual ca să vă creșteți autonomia educațională;
iar la finalul semestrului trimiteți și un raport, ca să putem verifica dacă
sunteți pe calea cea bună, și să raportăm la minister cu cât a mai crescut
numita autonomie.”
Iar în spatele cețoasei expresii „criterii de evaluare a
performanţei”, eu văd cum se profilează un munte de dosare, fiecare conținând
câte un munte de hârtii. Pentru debirocratizare...
Și, ca să nu fim luați prin surprindere în viitorul apropiat, ar fi bine să o ascultăm și pe ministra finanțelor: „Creșterile de
salarii cred că ar trebui în general să fie corelate cu creșteri de
productivitate și să aibă la bază și un set de criterii de performanță.” Acuma,
toată lumea știe că școala românească produce tâmpiți, după cum ne-a explicat un mare om
de stat. Așa că...
