Spre surprinderea mea (plăcută), Funeriu a
reuşit să-şi continue campania pe frontul bacalaureatului şi în sesiunea din
august. Uite că m-am înşelat.
Bineînţeles că doar cu atât nu se rezolvă
problemele învăţământului. Dar este un pas, iar eu zic că este chiar primul
care trebuia făcut. Deci Funeriu chiar a nimerit-o şi din punctul ăsta de
vedere. Pentru că perspectiva unui examen corect la finalul liceului taie din
start elanul celor care se bazează pe „virtutea inerţiei” pentru trecerea prin
bacalaureat.
Bine, aşa se vede situaţia la o privire
superficială; adevărul este că şi anul ăsta s-a copiat în ambele sesiuni – nu chiar
la nivelul tradiţional, dar s-a copiat. Am avut ocazia să stau de vorbă cu
câţiva informaticieni (din diferite colţuri de ţară) care au montat faimoasele
camere video şi am aflat că existau zone moarte din care un supraveghetor
binevoitor putea dicta netulburat rezolvarea subiectelor, dacă avea chef. Dar
uite că nu toţi au mai avut chef să-şi bată joc de propria meserie, şi au găsit
în prezenţa camerelor scuza perfectă.
Pentru că în ţara asta îţi trebuie o scuză plauzibilă
ca să îndrăzneşti să fii corect.
