Midas reloaded

De când s-a spart balonul cu imobiliare şi am păşit în era crizei multilateral dezvoltate, a început să se umfle altul, mai făţos, mai strălucitor, mai sunător şi, bineînţeles, „de încredere”. Pentru că metalele preţioase „au valoare intrinsecă”, reprezintă „monedă adevărată”, nu ca banii de hârtie, sau (ptiu, drace!) ăia făcuţi „din tastatură”.
Au apărut o mulţime de apologeţi ai revenirii la moneda cu acoperire în aur şi argint, cu discursuri elegant argumentate, cu informaţii din „surse de încredere”, încât tot investitoru’ s-a repezit să cumpere aur şi mai ales argint. Şi, uite-aşa, se umflă acuma o bulă din ce în ce mai fierbinte, şi care, cât o fi ea de metalică, tot o să crape într-un viitor apropiat. Sunt curios dacă asta o să declanşeze o nouă criză, sau o s-o prelungească pe cea pe care o avem acuma în folosinţă.
După ce s-o prăbuşi preţul aurului, oare ce „bani adevăraţi” or să mai vadă vizionarii specialişti în sfaturi pentru fraieri, şi ce argumente alambicate ne-or mai servi? Poate reîncepe goana după imobiliare, că de-a lungul istoriei tot între astea două „valori sigure” au pendulat preferinţele: pământul şi aurul.

Râdem, glumim, dar...

Hei, eu am glumit, nu era cazul să mă luaţi în serios!
Să nu-i daţi idei...

1936 toamna

Am citit la Dan Popa câteva pagini dintr-o revistă („Satul” pre numele ei) din 1936 şi am remarcat câteva ştiri interesante din actualitatea de atunci.

În primul rând am remarcat că celebrii „oameni de ştiinţă britanici” deja munceau pe brânci:

Ştirea următoare demonstrează că în lipsa internetului şi a televiziunii, s-a găsit totuşi ţapul ispăşitor pentru ducerea în ispită a tineretului studios.

Statistica reuşitelor la bacalaureat era chiar îngrijorătoare. Pesemne profesorii din licee erau nişte incompetenţi inculţi, incapabili şi analfabeţi. Iar ministerul era doar al „instrucţiunii”!!! Păi unde era „educaţia”?

Şi, bineînţeles, tradiţionala noastră grijă pentru sănătatea caprei vecinului...

Viţăvercea

Iar a sărit tot norodu’ pe bietu’ Boc, că de ce s-apucă el să se joace de-a preşedintele... Păi nu era normal? De-atâtea ori băsescul a făcut pe premierul, trebuia să-l lase şi pe boc o tură preşedinte, să vadă şi el ce greu e să primeşti onorul. Că de primit, l-a primit (cu asupra de măsură), ba chiar se poate spune că l-a cam încasat.

Mă întreb dacă nu cumva ni se pregăteşte „o tiranie ca-n Rusia”, şi peste 4 ani ne-om pricopsi cu Boc preşedinte şi... viţăvercea.

Dar astea-s vorbe degeaba, este evident că Boc e folosit ca acumulator/ concentrator al urii populare, iar când va fi „eliberat”, tot nărodu’ va înălţa imn de slavă băsescului (personaj pozitiv prin excelenţă) că ne-a scăpat de bocul cel rău.

După care, evident, vom da de tac-su.