Un "i" nominal

De când s-a lansat ideea trecerii la votul uninominal am tot auzit argumente în favoarea lui. Degeaba am încercat să explic câtorva persoane că respectivii aleşi vor fi tot membri de partid, aşa că vor "da samă" tot în faţa partidului şi în spatele alegătorului.

Partizanii uninominalului susţineau atunci (şi continuă şi acum cu aceeaşi gargară, în ciuda evidenţei) că vor ajunge în Parlament oameni de calitate, inteligenţi, oameni conştienţi că reprezintă acolo pe cetăţenii care i-au ales.

Nu cunosc suficienţi indivizi dintre cei "aleşi" ca să-mi pot exprima o părere pertinentă privitoare la cantitatea de inteligenţă pe metru pătrat de palat parlamentar, dar nu văd care este diferenţa între un geniu şi un dobitoc atâta vreme cât amândoi ridică mâna simultan în momentul în care acelaşi păpuşar trage de sfoară. Voturile lor se numără la fel şi au aceeaşi greutate. Iar legile ies din mâinile lor la fel de şchioape şi încâlcite.

Ce rezultate pozitive putem aştepta de vreme ce "interesele partidului" bat în continuare interesele cetăţenilor?

Până la urmă, la ce foloseşte uninominalul ăsta degeaba?