Băsescul

Am văzut o poză electorală a lui Băsescu, pe care era ca slogan un singur cuvânt: „Preşedintele”. Percutant, după părerea companiei de campanie, bănuiesc. Dar şi pe protagonist sunt sigur că l-a gâdilat pe la egocentrismu-i din ce în ce mai exacerbat. Se şi vede un nou Caius Iulius, al cărui nume propriu să devină denumirea standard a funcţiei pe care o ocupă în prezent. Noi ne vom alege mâine preşedintele, dar poate urmaşii noştri îşi vor alege băsescul.

Deşi mă obişnuisem cu grandomania lui (faptul că s-a declarat căpitanul navei România e simptomatic), a reuşit totuşi să mă surprindă cu declaraţia pe care a făcut-o după ce a desemnat al doilea premier de sacrificiu: „Dacă pe Negoiţă mi l-ar fi propus coaliţia Grivco, nu l-aş fi acceptat.” Deci bietul primar sectorial (4 sau 3 sau ceva pe-acolea...) nu are nicio calitate intrinsecă, „norocul” lui fiind că nu le-a picat cu tronc liberalilor. Băsescu e atât de convins că el are întotdeauna dreptate, iar ceilalţi greşesc, încât şi-a creat o metodă de a găsi adevărul prin simpla contrazicere a celor antipatici. Oare ce ar păţi Primulboc dacă i-ar trece prin cap lui Tăriceanu (ca să dau un exemplu la întâmplare) să înceapă să-l laude?

După cum îl vede pe Iliescu în spatele lui Geoană, cred că într-adevăr are o fixaţie pentru personaj şi se străduieşte să-l egaleze, măcar, în performanţe. Hai să trec în revistă câteva exemple:

- Iliescu a fost 10 ani preşedinte. – Băsescu speră să fie tot 10 ani, că doar nu degeaba a lungit el mandatul la 5 ani.

- Iliescu şi-a cumpărat numele partidului de la Cunescu. – Băsescu a încercat să-l convingă pe Tăriceanu să-i vândă partidul, iar apoi s-a străduit să i-l fure. A reuşit doar o juma’ de „L” pe care şi-a agăţat-o în coadă.

- Cu „sula în coaste” Iliescu s-a prefăcut că acceptă condiţiile cerute de Coposu (un parlament provizoriu în care partidele să aibă reprezentare egală) şi a tranşat: 50% FSN şi 50% celelalte partide. – Băsescu a „acceptat” şi el propunerea opoziţiei şi a desemnat mai întâi un premier independent şi apoi unul care e primar.

- Iliescu făcea crize când se punea problema „să dea ţara pe mâna ţărăniştilor”. – Băsescu se bate cu pumnul în piept că el "nu dă ţara pe mâna lui Iliescu & Comp".

Şi, în final, un băsescism recent: „Eu sunt omul care este impresionat doar când îşi vede steagul, mama şi militar mort în teatrele de operaţii, cu tricolorul pe el.” (Gândul) Mă întreb în care din cele trei ipostaze l-o fi văzut pe Dragăstolo când îi plângea de milă în direct şi la oră de vârf...