Cum se prepară Hulpoii cu pene
Ana și Ion MUREȘAN
Hulpoi cu pene? Așa se
fac:
se prinde, luni, un pui
de drac
și repede se bagă-n cușcă,
că altfel... mușcă.
Se trage storul la
ferestre,
Se merge la lada de
zestre,
Se ia o carpetă, dacă ai,
Cea cu „Răpirea din
serai”,
(Pentru curaj se trage-o
dușcă!)
Și-arunci carpeta peste
cușcă.
De ce faci asta? Vă spun
eu:
Dracul adoarme,
instantaneu.
Ca să verifici zici:
Dormi drace?
Ei bine, dracul tace.
Deci, lunea, cam atât se
face.
(Cu titlu pur de ipoteză,
asta v-o spun în
paranteză,
e bine, atunci când faci
hulpoi,
la cratiță, să fie doi.
Unul să stea lîngă
cuptor,
altul s-aștepte-n
dormitor,
căci, știu de la bunica
mea,
luni către marți e o
noapte grea!)
Marți, manualele susțin,
Se cumpără-o floare de crin,
Neapărat albă, trei
petale,
Iar la pistil montezi
pedale,
montezi pe coada florii
un far
(la zbor de noapte-i
necesar!)
prinzi sub petale un
dinam
și-o iai, agale, spre
Vietanam.
Acolo, eu vă garantez,
Găsești orez.
Cumperi... atât cât să-ți
ajungă,
Îl pui, cu mare grijă, în
pungă,
Verifici crin, pedale,
far,
Dinam, reglezi fusul
orar,
Și-apoi, ușor, nu te
stresezi,
Te urci pe crin și
pedalezi!
De ai noroc de vreme
bună,
e ideal să fie lună,
și dacă Dumnezeu te lasă,
marți noapte ajungi cu
bine acasă.
(Mergi drept la cușcă,
zici: „Dormi drace?”
e important să știi ce
face,
dar, să sperăm că dracul
tace,
deci n-ai de ce să-ți fie
frică).
Atunci, cu o pensetă
mică,
Orezul tot se decortică.
De-acum poți bea un vin
în pace,
Căci marți numai atît se
face!
(Cu titlu pur de ipoteză,
asta v-o spun în
paranteză,
e bine, atunci când faci
hulpoi,
la cratiță, să fie doi.
Unul să stea lîngă
cuptor,
altul s-aștepte-n
dormitor,
căci, în rețetă așa stă
scris:
„marți către miercuri, e
un vis!”)
Miercuri, cu-n zîmbet
larg pe față,
De cum se face dimineață,
Scoți din dulapuri tot ce
ai:
Pantofi, făină de mălai,
Rochii și cimbru și
mărar,
Ciorapi și ulei,
enibahar,
Carne de porc și chiloței,
piper, cămăși și clopoței,
Linguri și becuri, ace,
clește,
Lapte de vacă, solzi de
pește,
Sandale, sare de lămâie,
Cercei, o pungă cu
tămâie,
Cărți, imprimantă, covoraș,
Unt și smântână, sticle,
caș,
Paltoane, zahăr fin, la
plic,
Mă rog, din toate câte-un
pic,
Le-arunci pe geam, și
lângă bloc
Le faci grămadă, le dai
foc.
Fugi iute apoi la cușcă,
zici: „Dormi drace?”
Și dracul tace.
(Cu titlu pur de ipoteză,
asta v-o spun în
paranteză,
e bine, atunci când faci
hulpoi,
la cratiță, să fie doi.
Unul să stea lîngă
cuptor,
altul s-aștepte-n
dormitor,
căci, am citit chiar eu
în DEX:
„miercuri spre joi se
face sex!”)
Joi dimineața e ușor:
Se scot hulpoii din
cuptor,
Și dacă nu îți e prea
lene,
Prinzi papagalul, smulgi
trei pene,
Iai un inel din noptieră,
Iai pila de la unghieră
Și răzuiești un pic
de-argint.
(Ca să vedeți că nu vă mint!)
presari argintul peste
pene,
pui penele peste hulpoi
și gata, doar atât faci
joi!
Și fiindcă plouă în oraș
O suni pe Irina Petraș,
Și miauni cu un glas
felin:
– Irina, întârziem, puțin!
(căci știți de-acum, când
faci hulpoi,
e bine ca să fie doi!)
Se ia un taxi, la juriu
flori,
Și, gata, ești la
scriitori!
PS 1
E bine să aveți o pușcă,
Căci, la sfârșit, dracu’
se-mpușcă!
PS 2
Sunteți naivi, credeați
că noi
Vindem rețeta de hulpoi!!
Rezultă clar, din poezie,
Că, azi, nici dracu’ n-o
mai știe!
(Poezie citită la Concursul de ficțiuni gastronomice organizat de Filiala
Cluj a U.S.R. – iulie 2007)
