Dirijorii

În timp ce susținătorii lui Iohannis se luptă ca leii pentru jumătate de procent din diaspora, Ponta își mai bagă netulburat vreo 5 procente suplimentare în turbincă. De aici, de sub nasul nostru. Și nu cred că sunt obținute prin vot multiplu, ci prin vot dirijat. Prin munca activiștilor pe tarlaua partidului, cum explica un cunoscut specialist din Satu Mare: „Toți facem așa!”.

Legal, car’va’s’zică!

După 68 de ani

Un ins mergea supărat pe stradă înjurând de zor regimul: „Fir-ar al hăluia de regim! Lua-l-ar să-l ia de regim! Sta-i-ar în gât regimul!...” și așa mai departe pe tema regimului. Un cetățean responsabil, cu ochi albaștri și haine de culoarea trotuarului, îl acostează discret și-l trage într-un colț mai ferit, aplicându-i pe loc un chestionar scurt și la obiect, pesemne pentru un sondaj de opinie: „Da’ ce nu-ți convine, dom’le, la regim?”. „Da’ ce-ar putea să-mi convină? Fir-ar al dracu’ de doctor cu regimul lui cu tot!” răspunde supăratul, și mai supărat. „A, despre doctor e vorba?” se luminează acoperitul responsabil și dă să plece. Dar după doi pași, se întoarce amuzat și întreabă într-o doară: „Care e, dom’le, doctoru’ ăla, de-l înjuri așa cu foc?”

„Cum care doctor? Doctor Ponta!”

Apă rece

Văd amploarea manifestațiilor și mulțimea discuțiilor și articolelor pe tema voturilor din străinătate pierdute, și am senzația că ceva nu e în regulă în toată agitația asta.

Dacă ne uităm cu un minim de atenție, observăm că, în total, din străinătate au venit cam 1,6% din voturi. În situația în care toți cei care au stat la cozi dar nu au reușit să voteze ar fi votat cu Iohannis, acesta ar fi avut un plus de maxim jumătate de procent. Asta este miza zbaterii actuale: jumătate de procent. Prea multă energie risipită pe o țintă minusculă.

Bineînțeles că este important ca toți cetățenii să aibă posibilitatea să voteze, dar să transformi discutarea acestui drept cetățenesc în singura temă de campanie electorală, cu o asemenea risipă de forțe, mi se pare stupid.

Ne îmbătăm cu apă rece dacă ne închipuim că voturile românilor din străinătate l-ar putea face președinte pe Iohannis. Are de recuperat un handicap de cinci procente, de vreo zece ori mai mult. Ceea ce până acum nu prea a reușit, lucru ce se va vedea peste o săptămână.

Va fi un duș cu apă rece.

Muncă?

Nu înțeleg ce-o fi în capul lui Iohannis de ne cheamă la muncă tocmai acum, de alegeri, când toată țara e-ntr-un bairam:

„Eu mă angajez pentru o naţiune care este respectată, o ţară în care legile funcţionează, o Românie a bunăstării şi a locurilor de muncă.”

Cu asta ne-a pierdut. A uitat cu cine vorbește.

Cu totul altceva era dacă ne chema la un mic, la o bere...

Miticii, sasul și ardelenii

Mă uitam la procentele cu prezența la vot pe județe și mă miram de slaba mișcare a ardelenilor tocmai acum, când au ocazia să aleagă un ne-mitic autentic, chiar standard am putea zice. Dar m-am lămurit: dacă ar fi ieșit masiv la vot și l-ar fi împins pe Iohannis spre Cotroceni, în următorii cinci ani nu s-ar mai fi putut plânge că-s persecutați de mitici.

Să se lipsească ei de cea mai mare plăcere pe care o au?

De ce nu?

S-a născut întrebarea: De ce au apărut atât de multe articole din categoria „de ce nu votez Macovei?”

Acuma, fiindcă tot e degeaba, o să pun și eu o cărămiduță la teoria conspirației antiMacovei, așa, pe ultimul metru.

În primul rând nu mi-a plăcut programul ei în care spune că vrea un stat minimal care să se ocupe doar de apărare, siguranță, monedă și fiscalitate, diplomație. Eliminarea educației și a sănătății din această listă nu mi se pare că duce spre un stat modern ci către unul primitiv. Și statul de tip feudal era minimal și se ocupa doar de apărare, siguranță, fiscalitate și diplomație și nu mi se pare a fi un model demn de urmat. E adevărat că noțiunile astea aveau un alt conținut în vremurile alea, dar în esență, statul doar de astea se ocupa. Cu educația și sănătate se descurca fiecare individ cum se pricepea.

Din tot programul ei se vede că are o singură idee: parchetul să verifice totul, peste tot. În sine, ideea de a pune justiția la treabă nu-i rea, dar când devine obsesie pare a te duce spre un stat mai degrabă polițienesc, decât democratic. Nu știu de ce, dar asta îmi amintește de Ceaușescu care în fiecare discurs insista pe „întărirea continuă a rolului partidului în toate sectoarele de activitate”.

Se mai argumentează că votul pentru Macovei ar arăta că este necesară o nouă „construcție politică”, adică un nou partid de buzunar, de parcă nu ar fi destule. Cu alte cuvinte, Macovei e supărată că pedelimea nu a pus-o în fruntea bucatelor și acuma vrea să aibă și ea partidul ei de jucărie. Ce, numai Udrea?

Chiar merită un asemenea moft irosirea unor voturi care ar fi mers la Iohannis? Iarăși se argumentează că voturile nu se irosesc, că în turul doi tot la Iohannis vor ajunge. Dar nu se ține seama de faptul că „alegătorul român standard” este mereu alături de cel care arată că are putere, conform principiului „Să nu te pui cu stăpânirea”. Iar Ponta a arătat din plin că are puterea să „dea” (pomeni, amnistii fiscale, pensii...) și puterea de a-i urechea pe procurorii care vor să desființeze locuri de muncă. Iohannis nu-și poate demonstra puterea decât prin numărul de voturi din primul tur. Un 35% ar arăta mult mai bine decât acel 28% care se prevede, și în turul doi ar mai atrage votanți care, dacă îl vor vedea „slab”, cu puține procente, îl vor prefera pe Ponta cel puternic. Asta este principala influență negativă a votului pentru Macovei. Pentru un moft!

Nici campania nu mi s-a părut că o pune într-o lumină favorabilă. Discuțiile cu pisica sunt de-a dreptul puerile, iar intrarea cu motocicleta în studio e un spectacol în genul Elenei Udrea. Se pare că cel puțin în subconștient, Macovei concurează cu Udrea. Pesemne pentru moștenirea Băsescu.

Cât despre simbolul ales, se pare că vrea să ne spună că ea știe să pună punctul sub „M”, de la „mirare”.