Ci dară, grecii acelea pătimind, de supărare părându-le că
alții ar fi în pricină, nu ei înșiși, de a fi așa, hulesc și grăiesc pe alții
de rău, neuitându-se să vază pe dânșii, ce și cum sunt. Dirept acest dară,
iaste să-i iertăm și să le credem, pentru că zic dascălii și înțelepții că crud
și tiranic lucru iaste și foarte fără de minte neștine să mai mustreze și să
mai pedepsească pe unul ce în pedeapsă și în nevoie au căzut. Că destul îi
iaste aceluia aceia; nu trebuie rău pentru rău a mai adaoge, ce într-aceia
lăsându-l, încă mângâiare decât să poate și ocrotire să-i arătăm, asemenea
pătimași și nenorociți socotindu-ne, că putem ajunge și putem fi fără de zăbavă
și fără veste.
luni, 12 noiembrie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)