O fi’nceput?
Întâmplarea pe care mi-au reamintit-o imaginile cu peisajul londonez s-a petrecut în haialaltă Românie, pe vremea când Ceauşescu încă nu căzuse de pe cer (la toate mitingurile se striga „Ceauşescu pe cer e!”), dar toată lumea aştepta cu speranţă şi încredere evenimentu’.
Cică într-o zi, într-o intersecţie, un şofer trece pe galben, iar un miliţist, scrofulos la datorie, îl trage pe dreapta şi dă să-i aplice* legea. Şoferul, cu muştarul sărit, dă şi el să-i aplice miliţistului câteva palme, iar respectivul nu-i rămâne dator, aşa că începe între ei o păruială în lege (că doar de la călcarea legii pornise).
Un alt şofer opreşte maşina lângă ei, se dă jos în mare grabă şi începe şi el să-l altoiască cu spor pe miliţist.
Bineînţeles că în scurt timp ordinea şi disciplina sunt restabilite iar cei doi şoferi turbulenţi ajung la secţie, unde, după cele două perechi de palme obişnuite pentru stimularea memoriei şi a sincerităţii, sunt întrebaţi ce dracu’ i-a apucat să agreseze organu’. Primul îşi cere iertare şi se scuză că era foarte nervos din cauza unor probleme de familie şi când a auzit de amendă nu s-a mai putut controla...
Iar al doilea răspunde scurt: „Io am crezut c-a’nceput.”
* Pe vreme aia, „a aplica” avea cu totul alt sens...
