Cam ăsta e sensul pe care îl înţelege băsescul când vorbeşte despre „des-centralizare”. Altfel nu-mi explic de ce foloseşte cuvântul ăsta pentru a caracteriza trecerea de la 42 la 8 judeţe. În „logica” (n-am găsit altă rimă...) lui, o completă descentralizare a administraţiei va fi atunci când toată ţara va fi un judeţ, iar toate dosarele cu acte şi documente de care are nevoie cetăţeanul în colaborarea lui fructuoasă (şi aproape zilnică) cu birocraţia se vor plimba până la Bucureşti pentru aprobări sau dezaprobări...
Acuma, serios vorbind (ceea ce mi-e foarte greu pe un asemenea subiect), dacă se doreşte cu adevărat descentralizarea administraţiei, asta se poate face indiferent dacă sunt 42 sau 8 judeţe. Pentru că numărul judeţelor nu are nicio legătură cu numărul hârtiilor după care trebuie să alerge un cetăţean prin n-şpe birouri şi ţ-şpe instituţii. Atâta vreme cât reglementările asupra vieţii noastre cotidiene devin din ce în ce mai stufoase, birocraţia nu poate decât să crească, independent de numărul judeţelor.
Evident că propunerea useliştilor, de păstrare a judeţelor şi înfiinţarea peste ele a unor regiuni, este o prostie cu clopoţei, care are doar meritul că nu ne minte frumos, ci ne spune direct şi fără ocolişuri că vrea creşterea aparatului administrativ şi implicit multiplicarea punctelor de colectare a şpăgilor.
În schimb, varianta băsescului, explicată de purtătorul său de cuvânt, „premierul” (nici aici n-am găsit altă rimă...) Boc, propune practic acelaşi lucru, dar cu vorbe mai ocolitoare. Adică dispar judeţele actuale, apar cele mari şi noi, dar se păstrează „descentralizatele” pe structurile judeţelor vechi. Bineînţeles că astea vor trebui să „raporteze” către centrul noului judeţ, deci şi acolo se vor înfiinţa nişte birouri de adunat hârtii, de unde se vor transmite spre ministere alte „rapoarte”. Care e deosebirea faţă de varianta USL? Eu nu văd altceva decât înfiinţarea unui nou nivel administrativ, adică exact ceea ce critică Boc la propunerea opozanţilor.
Singura deosebire este desfiinţarea consiliilor judeţene actuale (42 bucăţi) şi înfiinţarea altor consilii judeţene („decât” 8). O, da, are de ce să se bucure cetăţeanul: scade numărul de consilieri judeţeni, scade numărul bampirilor!!! Chiar aşa? Păi numărul ăla depinde de populaţia judeţului, iar acuma judeţele fiind mai mari... cred că putem aplica regula-de-trei-complicată şi, chiar dacă ne dă cu virgulă, constatăm că nu prea scade nimic. Şi nu văd nici motive să apară alţi consilieri (mai curaţi, mai uscaţi...), că doar tot ăştia vor candida la alegeri. Iar baronii locali pe care-i afuriseşte băsescul nu cred că-şi vor pune juvăţul de gât de ciudă (ce motive ar avea?) ci îşi vor continua colaborarea fructuoasă cu noile judeţe, că doar şi acolo, în noile puncte de decizie asupra fondurilor de prăduit, se vor întâlni cu vechii lor tovarăşi de la vechile puncte.
Aşa că avem de-a face doar cu aplicarea în practică a celebrului principiu farfuridian. Evident, degeaba.
