Leliță Ioană...

Or mai duce-o pân’la toamnă?

Acuma, că micul Tipătescu se văzu cu sacii’n căruță, relația cu tovarășii de drum s-ar putea să se răcească, așa cum se întrezărea deja cu ocazia înscăunării actualului desscăunat.

Se pare că debarcarea băsescului de la comanda „vaporului România” nu mai este o prioritate pentru PSD, conform viziunii bătrânului bolșevic, care visează încă la reîntregirea mult iubitului său FSN. Sau măcar a PDSR-ului...

Lui Antonescu nu cred că i-a picat bine. Dacă nu prinde anul ăsta alegeri prezidențiale anticipate, are mari șanse să-și piardă titlul de „prezidențiabil”. Iar PNL-ul, dacă la toamnă se va trezi părăsit în fața altarului, nu-i va fi recunoscător. Păcat, eu l-aș vrea președinte. Exact pentru calitatea pe care toți i-o consideră defect: lenea. Cred că lenea l-ar face să fie un „președinte nejucător” și ar fi primul în funcția respectivă care ar lăsa guvernul (oricare o fi ăla) să facă ce-l taie capul și să-și rupă singur picioarele, dacă nu e în stare de altceva.

Nu știu alții, dar eu m-am săturat să văd de 22 de ani puterea de decizie la Cotroceni și răspunderea la Victoria. „Concurența” între palate e principala cauză a halului în care funcționează statul ăsta. De asta aș prefera ca funcțiile de președinte și premier să fie cumulate de o singură persoană, ca în SUA. Dar asta ar însemna schimbarea constituției tocmai prin părțile esențiale, și mulți ar striga că vine dictatura peste noi și e mai bine să rămânem cu circăria noastră națională. Nu ca americanii ăia care gem sub dictatură.

Oricum, mi se pare foarte probabil că la anul „ne vom bucura” de un guvern PSD-PDL. Pentru că nu, PDL-ul nu va dispărea (așa cum visează unii – cam aceiași care acum opt ani visau că dispare PSD-ul), ba chiar are mari șanse să iasă pe locul doi din bâlciul de toamnă. Iar PNL, ca de obicei, pe trei, în opoziție și dând din gură degeaba...

Viitor de aur...

Școala românească se îndreaptă din ce în ce mai clar spre modelul american: școli private care funcționează ca școli adevărate, din care copiii „ies încrezători”, și școli publice care funcționează ca locuri în care copiii sunt ținuți doar ca să nu umble aiurea pe străzi.

La noi încă nu sunt prea multe școli private, dar școlile publice mai fac un pas în direcția „corectă” cu fiecare an ce trece.

Foaieverde de dainai

Uite că a venit primăvara, și câte-o frunzăverde își face curaj să scoată nasul la soare. Acuma se pare că a-nceput și migrația de primăvară-toamnă pe meleagurile noastre, dar din păcate la pasajul ăstora nu se deschide sezon de vânătoare. Așa că nu-mi mai cumpăr pușcă, și rămân la ștampila clasică.

Problema e că, dacă mai trec mulți dinspre PDL spre USL, ne trezim că la toamnă împingem alt partid la guvernare, dar cu aceiași pedeliști-agamiți – români imparțiali – mereu la putere.

În condițiile astea, cred că oranjeria cu vite sălbatice are mari șanse să ne convingă că ei de fapt sunt în opoziție și nici nu le miroase gura a guvernare. Mai ales că și primagentul îi persecută de la un timp încoace... Le seacă piscinele... Le trântește ușile... Și a fost și penelist într-o vreme...

Încep să mă gândesc serios să votez PDL – noul PDL, mai uscat, mai curat – că listele ălorlalți încep să se portocalizeze.

Marş la produs!

Primagentul nostru s-a hotărât să-şi trimită haita la produs. Nu-i vorbă, că şi până acuma produceau de zor, dar mai mult pentru buzunarul propriu. Dar acuma, ca să nu facă întrerupere de sarcină de partid, ar trebui să supravieţuiască două luni fără şpagă. Cred că vor fi nevoiţi să apeleze la rezidenţii de sub zăpezi, să le cedeze ăia câte ceva din ajutoarele primite.

Bineînţeles că marii evazionişti, băieţi deştepţi (cu cotizaţia la zi către partid) cum îi ştie toată lumea, nu au a se teme de nimic, şi nici castelanii abonaţi la ajutoare sociale; vizaţi în povestea asta sunt, ca de obicei, evazioniştii de serviciu, cei călcaţi de controale de trei ori pe lună în buticurile lor din fostele uscătoare ale blocurilor.

Şi nici pe profesorii care „meditează” nu-i văd bine.

Demitere

Iote că a mai călcat unu’ omertaua! Mai greşeşte omu’, că sigur n-a făcut-o cu intenţie.

Şeful peste electronii României a fost demis. Nu-i plâng eu de milă, că o să-i găsească partidu’ alt ciolan.

Interesant mi se pare însă motivul. L-a apucat logoreea şi s-a apucat să spună că nu mai putem exporta energie! Păi cum era să nu-l apuce dracii pe fostul (?) şef de la Securitatea Inteligenţilor Exportatori? Se-atinge cineva de afacerile băieţilor deştepţi şi electrici?

Noroc cu dom’ Mişu, că le-a reperat onoarea la moment. Doar nu l-au pus în foncţie degeaba!

000

De câteva zile ne-am pricopsit cu un nou prim ministru (primagent, ca să nu facem confuzii) de-al lor, ales de ei, dintre ei, pentru ei, cu maximă transparenţă. Acuma nu mai încap speculaţii cu privire la natura stăpânirii actuale din ţara asta, e clar că nu mai avem de-a face cu politicieni cu gradele sub acoperire, ci cu inşi care nu se mai jenează să ne arate la lumina zilei simbioza poliţie-politică.

Şi uite-aşa, ca să ne bage minţile-n cap şi să nu mai visăm la democraţie reală, băsescul ne-a pus în fruntea guvernului pe unul din şefii serviciilor admirate de el şi multlăudate, de câte ori a avut ocazia, pentru eficienţa cu care l-au servit (că d’aia’s servicii!) întocmai şi la timp.

Mai are cineva vreo îndoială că barca în care a navigat pe vremuri până la Anvers şi apoi până la Cotroceni a fost şi a rămas a „serviciilor”?

Asta explică şi ţepoşenia bruscă a bătrânului bolşevic (şi a partidului ataşat) faţă de vremelnicii tovarăşi de drum, simultan cu îndulcirea tonului faţă de „adversari”. Cum altfel, că doar „democraţia originală” e visul iliescian de pe vremea când deplângea idealurile întinate – şi uite că i s’arată! Şi n-a uitat că tot „serviciile” l-au pus şi l-au ţinut şi pe el 10 ani pe fotoliul ăla înalt, aşa că l-a lămurit până la urmă pe micul Tipătescu că cine nu se pune bine cu băieţii ăia cu priviri albastre nu ajunge departe.

Păi când a zis ipochimenu’ că o să-i ţină în puf pe şefii „serviciilor”, a vorbit degeaba?

Micul lopătar loveşte din nou

Data trecută făcea un dig.
Se vede că aşa a făcut şi guvernul: cu lopata.