luni, 11 martie 2019

O fabulă


Am citit în presa de pe vremuri, în antichitatea anilor ’90, pe când europenii civilizați încă ne mai simpatizau, că un sat de pe la noi a primit din partea unei comunități din occidentul putred un cadou de bun venit în lumea prosperă capitalistă, sub forma unor vite numai bune de prăsilă. De bucurie, românii noștri au tras un chef monstru, care a ținut trei zile și trei nopți, ba chiar mai mult decât atât, și anume până s-a terminat friptura obținută din carnea animalelor suspomenite.
Bănuiesc că înainte de dezlănțuirea bairamului s-or fi găsit câțiva dizidenți care or fi încercat să-și convingă consătenii că vitele-cadou ar trebui îngrijite, crescute, înmulțite și exploatate, astfel încât să-i ajute să iasă din sărăcia tradițională românească. Dar bineînțeles că au existat și alții, care au susținut că e mult mai bine să mănânce tot, că sigur vor mai primi și alte pomeni, că doar nu degeaba aici e grădina Maicii Domnului. Este evident că această grupare a fost atunci și acolo „partidul” câștigător al competiției.
Partea bună a fost că, spre deosebire de situația actuală, animalele erau primite în dar, nu ca împrumut, așa că oamenii din satul respectiv nu au fost nevoiți mai târziu să le returneze.
Morala? Pelicanul sau babița! Sau cormoranul...