PRISMa optică (și acustică)

Multă lume indignată că americanii ăia care Nu Sunt Adevărați și-au făcut o prismă, ca un glob de cristal, cu care spionează tot ce mișcă, scrie și vorbește.

Ai noștri, și mai indignați că „serviciilor” autohtone pare a le lăsa gura apă după unealta respectivă și tare ar dori să implementeze și ei bunele practici americane.

Mie mi se pare o inutilă batere a apei în piuă, care îmi amintește de „interzicerea” folosirii arbaletei în războaiele dintre creștini (dar uciderea păgânilor era OK), sau de „reținerile morale” de a folosi mitraliera în conflictele europene (dar nicio reținere în vânarea pliznăilor africani).

Întotdeauna serviciile culegătoare de informații s-au folosit de cele mai noi și eficiente tehnologii în domeniu. Dacă cineva își închipuie că vor renunța la folosirea unei tehnologii disponibile doar fiindcă s-a indignat boborul, își închipuie degeaba.

The Importance of Being MEP

„Abia mă întorsesem în plen și nu aveam de unde să știu ce subiect se dezbătea.”

Ăsta a fost motivul solid invocat de înalta noastră reprezentantă la înaltul for.

Chiar așa! De ce ar trebui să știe un europarlamentar român ce se dezbate în adunarea din care face parte? Să fim mulțumiți că este acolo, și s-o mai trimitem încă o dată, fiindcă i se cuvine.

Varză la Bruxelles, marfa noastră de export.

Puterea obișnuinței

Încă un banc vechi:

La o stână, într-o zi, a venit un lup și a mâncat o oaie. Ciobanul și-a luat pușca, s-a dus în pădure și seara s-a întors cu pielea lupului.

A doua zi, alt lup a mâncat o oaie. Ciobanul și-a luat pușca, s-a dus în pădure și seara s-a întors cu pielea lupului.

A treia zi, alt lup a mâncat o oaie. Ciobanul și-a luat pușca, s-a dus în pădure și seara s-a întors cu pielea lupului.

A patra zi alt lup a mâncat o oaie. Ciobanul și-a luat pușca, s-a dus în pădure și seara s-a întors cu pielea lupului.

A cincea zi o oaie a mâncat o oaie. Ciobanul și-a luat pușca, s-a dus în pădure și seara s-a întors cu pielea lupului persan... sau coreean... nu-mi mai amintesc exact.

Radu mamii

„Johannis e unbăiat care nu înţelege ce vorbeşti cu el, cum era să fie prim-ministru?”

Are dreptate, este de neconceput ca un simplu cetățean (Berceanu, ca să iau un exemplu la întâmplare) ajuns în fața prim-ministrului Iohannis să constate că acesta nu înțelege cuvinte banale ca „parandărăt”, „șpagă” și alte asemenea denumiri ale instrumentelor specifice meseriei de politician român, absolut necesare activității de inginerie financiară, singura cunoscută (și recunoscută) de marii noștri oameni de afaceri.

Asta îmi confirmă încă o dată că la un moment dat era să greșim și să ne alegem cu un om normal ca prim-ministru.

Preaaleșii

Nici nu visam că ne vom bucura anul acesta de o asemenea recoltă peste așteptări! Parlamentarii noștri au câștigat alegerile cu 117%! Sau cu 184% din punctul de vedere al acelora dintre noi care chiar au crezut în povestea cu cei 300.

Și, de vreme ce Ponta a anunțat că nu va crește bugetul Parlamentului în 2013, aștept cu încredere prima ședință a preaaleșilor, în care sunt sigur că își vor vota mărirea salariilor. Bănuiesc că 117% dintre ei vor fi pentru.

Doar n-or să rămână cu cheltuielile nereperate!?

P.S. Uite că m-am grăbit și i-am nedreptățit; aflu acuma că de fapt au depășit planul cu 25%!!! Să fie primiți!

Așadar și așadeci... acum 333 de ani

Ci dară, grecii acelea pătimind, de supărare părându-le că alții ar fi în pricină, nu ei înșiși, de a fi așa, hulesc și grăiesc pe alții de rău, neuitându-se să vază pe dânșii, ce și cum sunt. Dirept acest dară, iaste să-i iertăm și să le credem, pentru că zic dascălii și înțelepții că crud și tiranic lucru iaste și foarte fără de minte neștine să mai mustreze și să mai pedepsească pe unul ce în pedeapsă și în nevoie au căzut. Că destul îi iaste aceluia aceia; nu trebuie rău pentru rău a mai adaoge, ce într-aceia lăsându-l, încă mângâiare decât să poate și ocrotire să-i arătăm, asemenea pătimași și nenorociți socotindu-ne, că putem ajunge și putem fi fără de zăbavă și fără veste.

Film vechi

Iar se face oarece tapaj pe seama unor (noi?) stenograme. Eu (mai simpluț în gândire) văd doar niște nevinovate telefoane prin care niște prieteni își cer reciproc mici favoruri și ajutoare (umanitare).

Ce e anormal? Oamenii sunt amabili, se ajută între ei.

La fel ca în filmul ăla vechi cu Alberto Sordi, Mafioso.