Sinceritatea hoţului de cursă lungă

Mintea cea de pe urmă a băsescului: „După 20 de ani de la Revoluţie, 20 de ani de democraţie, am însoţit evoluţia democratică de dezvoltarea unui stat clientelar, în care întreaga clasă politică a acceptat dezvoltarea unui stat clientelar.

Perioada veseliei fără limite, de introducere a oricărui tip de sporuri, perioada angajării fără limite a oricărui număr de salariaţi – voturi să iasă! – ne-a adus aici.”

Pentru cine oare s-au cumpărat voturi în ultima campanie electorală, deşi criza era în prag? Cine avea puterea de a folosi „statul clientelar” în beneficiu propriu şi cine a încheiat contracte de „investiţii” şi „achiziţii” fantomă cu sponsorii campaniei electorale? Cum se face că deşi cele trei partide principale au avut cheltuieli electorale similare, doar cele rămase în opoziţie au rămas cu datorii? În schimb, PDL/Băsescu a găsit bani să şi le plătească şi răs-plătească pe ale sale... Unde a găsit banii? Păi uite că ne-a spus-o în faţă: a devalizat bugetul statului ca să iasă voturi!

A furat salariile profesorilor şi medicilor ca să s-aleagă, să nu rămână fără coledzi. Păi nu se putea, monşer! El, care de la Anvers încoace – chiar şi în bătaia de la Ploieşti – şi dă-i, şi luptă...

Se spune că sinceritatea e sinonimă cu cinstea. Se poate spune, oare, despre un hoţ sincer, că e un hoţ cinstit?

Mană vulcanică

Deşi provine din direcţie opusă, cenuşa „Vulcanului Islandez Cu Nume Imposibil” este mană cerească pentru adepţii sectei care se închină la „Încălzirea globală”.

Dacă se va găsi cineva să le bată obrazul că încălzirea lor se concretizează în scăderea temperaturii atmosferei, vor arăta cu degetul (că de zis pe nume e mai greu...) spre vulcanul suspomenit şi vor da vina pe el că ne-a tăiat agentul termic. Amănuntul că anul fără vară de pe la mijlocul secolului XIX s-a datorat activităţii susţinute a cinci vulcani, este lipsit de importanţă.

Avionu’ nu-i ca tancu’

Mă mir că primbocul nostru a putut face o asemenea confuzie, că doar şeful lui a precizat de mult că „iarna nu-i ca vara”. Acest principiu fundamental al logicii murfatlarianului poate lămuri simplu şi fără bătăi de cap orice eventuală nelămurire, din orice domeniu, a celor ce-l slujesc cu sârg pe filosoful contemporan aflat actualmente în fruntea statului.

Aşa că recentele nedumeriri ale primului său lacheu, în privinţa zborului tancului deasupra cuibului de miniştri, nu pot fi puse decât pe seama dezorientărilor de care ipochimenul a dat constant dovadă în cariera lui de până acum.

Deocamdată cunoaştem doar câteva asemenea fapte, suficiente totuşi ca să ne dăm seama de schimbările bruşte de macaz pe care i le-a servit destinul:

• În tinereţe s-a pregătit intens în mânuirea coasei şi a rindelei, dar a aflat cu durere în suflet că şeful lui îi preţuieşte mai mult pe tinichigii şi ospătari...
• A învăţat pe rupte ca să dea examen la o anumită facultate, dar a ajuns la alta...
• În teza de doctorat a demonstrat că sistemul parlamentar bicameral are o mulţime de avantaje, dar acuma trebuie să-l susţină pe cel unicameral...
• S-a înscris într-un partid „de stânga”, l-a slujit cu abnegaţie, dar când a ajuns şef a aflat că s-a făcut „de dreapta”...

O explicaţie a acestui şir de greşeli de orientare de care a avut (şi se pare că va mai avea) parte, ar putea fi tratamentul pe care chiar tatăl lui i l-a aplicat din fragedă pruncie, după cum se vede în figura alăturată.

În lumina acestor fapte din trecutul şi prezentul primbocului, sunt foarte curios să aflu încotro se grăbea el de fapt pe holurile Cotroceniului în momentul în care Băsescu (părăsit de Dragăstolo în faţa altarului) la înhăţat de guler, l-a târât în faţa naţiunii şi a zis „Ecce premierul!”

Stânga-dreapta

„Când m-a sunat Antonescu, duminică seara, m-a impresionat atât de tare, încât, dacă mi-ar fi propus cineva o adeziune la PNL, aş fi semnat-o pe loc.” (sursa)

Asta a zis-o Diaconescu fără să-l fi obligat nimeni (cred), lucru care ne arată convingerile lui politice „la nudu’ gol”.

De atâţia ani e „de stânga” şi susţine că e de-a dreptul îndrăgostit de PSD, dar nu are nicio ezitare să treacă „la dreapta”, că şi ăia-s băieţi faini.

Ce ţi-e şi cu doctrinele astea, dom’le! Ca tot românu’ imparţial, Diaconescu alege stânga sau dreapta la mica inspiraţie; sau, poate, după cântărirea „ofertelor”.

Uite-aici la don’ Robert o ofertă de nerefuzat:

Solarista

Mă întrebam uneori (când mi-aduceam aminte) de ce o fi fost poreclită A2 „Autostrada Soarelui”? Ce legătură poate fi între Soare şi otobanu’ nost’ înzăpezit şi bătut de viscole?

Zilele trecute m-am vânturat prin zona cu pricina şi m-a izbit revelaţia: Precum Soarele are pete care seamănă cu nişte găuri, aşa şi respectivul drumeag e dotat cu găuri care seamănă cu nişte pete.

Dovada

Uite că apăru şi dovada vizibilă că Băsescu umblă cu ezotericale. Se vede clar că, în timp ce papagalii din jur au atenţia împrăştiată aiurea şi se uită după ceva ce zboară (sperând că e comestibil), Băsescu a luat în vizor duşmanu' de clasă şi-l arată cu deştu' parapsihuhului din stânga lui: "Şo pă el!!!"

Ăla nu e Flutur, cum pare la prima vedere, ci energologu' de serviciu care lucrează sub acoperire cu flacăra violetă ce-i ţâşneşte din inimă (după cum se vede clar în materialul ilustrativ) spre nefericitul pointat de Băsescu.
Singurul care mai priveşte în direcţia respectivă e Boc, dar cred că o face doar în virtutea inerţiei, fiind el obişnuit să fie mereu atent la ce indică şefu'. Iar pupăza portocalie care-şi soarbe comandantul din priviri e sigur incapabilă să mai vadă şi altceva din peisaj.

(S)tufa de Veneţia

Înţeleapta de alături a colindat lumea timp de zece ani (aşa se laudă) şi a descoperit că Pământul e rotund. Aşa că s-a gândit să ne spună şi nouă, că poate n-om fi aflat.

The Story of Stuff - Romanian from www.storyofstuff.ro on Vimeo.

În ultimul timp tot apar cărţi, articole, filme cu aparenţă ştiinţifică, de autori posesori de diplome impresionante, dar care sunt pline de elucubraţii sau, în cel mai bun caz, de banalităţi. Au o singură (dar esenţială) calitate: se vând. Se vinde de fapt iluzia că nu e nevoie de învăţătură (şcoala e grea şi inutilă, evident) ca să te adapi la izvorul de adevărată înţelepciune pe care ţi-l arată generosul autor.
Asta e o întrebare fundamentală: De ce cred oamenii în bazaconii?. Cred că degeaba...