Tâmpiţi diplomaţi

M-a amuzat de fiecare dată când am întâlnit-o: „Inginer diplomat” – expresie tembelă folosită, într-o perioadă trecută, de unele universităţi, şi care apare astfel pe diplomele unor oameni onorabili de altfel, şi care, evident, nu au nicio vină.

Totuşi, unii (din ce în ce mai mulţi, din păcate) dintre cei trecuţi prin şcolile de azi (mi-e greu să le zic „absolvenţi”) sunt într-adevăr tâmpiţi. De data asta, Băsescu are dreptate. Putem să ne mândrim cu recolte din ce în ce mai bogate de tâmpiţi cu diplomă.

Ca şcoala să nu mai scoată tâmpiţi, singura soluţie este ca tâmpiţii să nu mai fie lăsaţi/ ajutaţi/ obligaţi să treacă prin şcoală.

Tâmpenia e boală congenitală, nu se vindecă cu o diplomă de bacalaureat şi nici cu una de „filosof”. Aşa că nu are rost ca tâmpiţii să fie obligaţi să piardă 10-12-17 ani prefăcându-se că învaţă carte. Şi nici profesorii nu ar mai trebui obligaţi să-i treacă dintr-o clasă în următoarea, pe motiv că „10 ani sunt obligatorii” iar următorii sunt necesari pentru menţinerea locurilor de muncă din şcoală.

Învăţământul obligatoriu a devenit obligaţie pentru profesori şi nu pentru elevi; şi asta a început prin anii 80 de când profesorilor li s-a explicat „ştiinţific” că ei sunt singurii vinovaţi pentru eşecul şcolar. Aşa că din ce în ce mai mulţi „s-au orientat” (Concursul lui Piţa este edificator pentru importanţa orientării în viaţă) iar repetenţii şi corigenţii au dispărut. Dar tâmpiţii au rămas şi primesc diplome până în ziua de azi. Iar politicienii şi „societatea civilă” îi înjură pe profesori că „nu vor” să-i înveţe carte.

Altfel, în continuare vom avea ocazia să ne amuzăm/ jenăm/ enervăm auzind oameni cu greutate în trebile publice „emanând” perle vangheliene de genul „Nu este o întâmplare, este o realitate...”

Pelicanu’ sau babiţa

Toader/Theodor (se pare că nici el nu ştie prea bine) Paleologu a început să devină politician învăţând de la cei mai buni. Oare Vanghelie ar fi ajuns unde (care) este fără „almanahe”? Dar Eba ar fi avut „succesuri” dacă nu le verbaliza în prealabil?

Aşa că şi TP a început cu „pleaşca”, a continuat cu „cacarisitul” şi acuma ne-a dezvăluit motivul pentru care a devenit Băsescu preşedinte.

Şi uite-aşa a început lumea să-l bage în seamă... că degeaba eşti filosof, dacă nu te dai şi tinichigiu, sau măcar ospătar.

Tâlharii vechi şi noi

Acum mai bine de 60 de ani, o bandă de tâlhari a pus mâna pe puterea politică din ţara asta şi nu i-a mai dat drumul nici până-n ziua de azi.

Bineînţeles că majoritatea celor de atunci au dispărut din motive naturale, dar banda, cu tradiţiile şi legile ei interne, a rămas şi se perpetuează prin urmaşii lor.

Lupta pentru şefie a fost mereu una din ocupaţiile de bază ale tuturor tâlharilor, şi nici ăştia nu au făcut (şi nu fac) excepţie. Din cauza asta, mulţi dintre ei au murit de-a lungul timpului de mâna propriilor camarazi şi nici ceauşeştii n-au fost o excepţie.

Se face uneori comparaţia între Mafia siciliană şi mafia noastră cea de toate zilele. Deosebirea majoră este că în Italia, Mafia nu a pus niciodată mâna pe puterea politică în stat; a fost mereu în conflict cu Puterea, pentru că aşa a apărut şi aşa s-a menţinut, ca opoziţie a don-ilor locali faţă de puterea centrală a statului.

Trei, Doamne...

Hai să vedem şi jumătatea plină a haznalei.

În primul rând, cu cei trei reprezentanţi de frunte în PE, România sigur va deveni mai cunoscută.

În al doilea, ziarele şi televiziunile noastre se vor întrece în a ne relata aventurile celor trei care vor speria Vestul şi, cu ocazia asta, mai aflăm şi noi cu ce se ocupă parlamentarii Europei, ne mai ridicăm nivelul politic, ne mai creşte spiritul civic şi poate peste cinci ani ne-om duce chiar şi la vot...

Genetică inCorrrrrrrectă

Încă o dovadă că zestrea genetică "bate" educaţia.

Violenţa la adolescenţi, determinată de o mutaţie genetică

Înclin totuşi să cred că mutaţia este de fapt absenţa acelei gene.

Lecţia bolşevică

Mereu în fruntea maselor.

De unde pasiunea asta a politicianului de a fi mereu în frunte, indiferent despre ce frunte e vorba, indiferent dacă are sau nu vreo idee despre problema care trebuie rezolvată? Instinctul păduchelui? Fudulia prostului? Tactică de „orientare”?

Câţi dintre europarlametariabilii noştri au habar despre ce au de făcut în PE? Mi-e teamă că nici măcar cei care deja au dat o tură pe acolo nu au înţeles prea multe.

Mi-amintesc o scenă din Apa lui Ivasiuc în care un activist comunist era urecheat de un altul „mai superior” pentru că într-o acţiune se lăsase târât de mulţime într-o direcţie diferită de cea trasată de partid şi în felul ăsta „se aşezase în coada maselor” în loc să fie în frunte. Deci asta era marea greşeală, faptul că nu era în frunte, nu că mergea într-o direcţie greşită.

Un politician de meserie de pe la noi este mereu gata să susţină orice părere (şi să o schimbe instantaneu) dacă asta îi asigură un loc în frunte. Eventualele convingeri sau principii personale nu fac decât se pună piedici unei cariere de succes, aşa că trebuie abandonate fără regrete. Cei care nu au avut niciodată aşa ceva sunt, evident, avantajaţi din start. De aici şi nonşalanţa cu care pot vorbi despre orice problemă pe care nu o cunosc şi de a cărei rezolvare, bineînţeles, nici nu au de gând să se ocupe vreodată. De asta un om de caracter nu poate avea succes în politică, cel puţin la noi, unde lecţia bolşevică a poziţionării obligatorii în fruntea „maselor inconştiente” a fost bine însuşită şi este transmisă acum şi „schimbului de mâine”.

Oare îşi mai aminteşte cineva de pirueta ideologică executată cu seninătate de Iliescu în decembrie 89? În primul lui discurs i-a înfierat cu mânie proletară pe ceauşeşti, fiindcă întinaseră idealurile comunismului, dar apoi a „uitat” de idealurile astea când a înţeles că mulţimea nu mai voia să audă de ele. Şi uite-aşa, a devenit, peste noapte, democrat şi chiar creştin, că doar nu era să plece din fruntea „maselor populare” din cauza unui amănunt neglijabil, cum ar fi nişte convingeri ideologice.

Iar acuma, clasa noastră politică arată de parcă Iliescu ar fi făcut pui.

Al treilea război mondial va fi religios sau nu va fi deloc

Obama se plimbă pe la arabi şi evrei fluturând porumbelul păcii de-i merg fulgii. Sau cel puţin aşa crede el. Cineva i-a băgat în cap că e mare negociator şi foarte priceput în reconcilierea ireconciliabililor.

Se pare că arabii nu prea rezonează; şi nici evreii nu cred că sunt prea entuziasmaţi de înfiinţarea unui stat palestinian.

Greu de crezut că Obama va reuşi să liniştească spiritele după ce Bush le-a băgat în cap americanilor că ei sunt un popor ales care a pornit o cruciadă împotriva axei răului. Cu fanatismul religios nu te pui, chiar dacă-ţi închipui că ai depăşit demult Evul Mediu. Oricum, de partea cealaltă, arabii se consideră deja în plin Jihad.