Povestea lui Codoi

Un articol despre încălzirea globală care ar trebui citit de cei preocupaţi de problemă, măcar pentru faptul că e scris de un om de ştiinţă, nu de un politician, ziarist, sau alt dependent de mass-media.

Câteva fragmente:

„The earth's climate really is strongly affected by the greenhouse effect, although the physics is not the same as that which makes real, glassed-in greenhouses work. Without greenhouse warming, the earth would be much too cold to sustain its current abundance of life. However, at least 90% of greenhouse warming is due to water vapor and clouds. Carbon dioxide is a bit player.”

„That is, water vapor and clouds may actually diminish the already small global warming expected from CO2, not amplify it. The evidence here comes from satellite measurements of infraredradiation escaping from the earth into outer space, from measurements of sunlight reflected from clouds and from measurements of the temperature the earth's surface or of the troposphere, the roughly 10 km thick layer of the atmosphere above the earth's surface that is filled with churning air and clouds, heated from below at the earth's surface, and cooled at the top by radiation into space.”

„But the climate is warming and CO2 is increasing. Doesn't this prove that CO2 is causing global warming through the greenhouse effect? No, the current warming period began about 1800 at the end of the little ice age, long before there was an appreciable increase of CO2. There have been similar and even larger warmings several times in the 10,000 years since the end of the last ice age. These earlier warmings clearly had nothing to do with the combustion of fossil fuels. The current warming also seems to be due mostly to natural causes, not to increasing levels of carbon dioxide. Over the past ten years there has been no global warming, and in fact a slight cooling.”

„The climate has changed many times in the past with no help by mankind. Recall that the Romans grew grapes in Britain around the year 100, and Viking settlers prospered on small farms in Greenland for several centuries during the Medieval Climate Optimum around 1100.”

Lecţia finlandeză

Dintr-un articol despre învăţământul finlandez:

„În primul rând, pentru a preda, candidatul trebuie să fi absolvit masteratul. Nivelul de salarizare, comparabil cu cel din Statele Unite, îndeamnă profesioniştii spre acest sector. Astfel, pentru fiecare post de profesor sunt 40 de candidaţi. De vreme ce în sistem intră elitele, s-a luat decizia inspirată de a li se da mână liberă.”

Condiţia cu masteratul dă rezultate pentru că la ei asta garantează o pregătire profesională reală. La noi masteratele se pot face şi prin „achiziţie contra cost”, dar şi prin studiu. La alegerea „clientului”. Aşa că o astfel de diplomă nu spune nimic despre calităţile, cunoştinţele, priceperile, abilităţile deţinătorului.

Dar nivelul de salarizare oferit (la ei) stimulează concurenţa şi oferă posibilitatea organizării de concursuri adevărate, în urma cărora ajung la catedră oameni capabili. Din păcate, concursurile noastre verifică doar capacitatea memoriei candidaţilor de a depozita teorii despre pedagogie şi nimic despre priceperea de a pune în practică ceva din ele.

Ultima observaţie din citatul de mai sus mi se pare însă esenţială şi cred că este primul lucru de schimbat în învăţământul românesc: acordarea încrederii profesorului. La noi, şi statul şi societatea civilă privesc şi tratează profesorul ca pe un potenţial infractor. În consecinţă, fiecare „îmbunătăţire” a legislaţiei învăţământului prevede o multiplicare a metodelor de control şi supracontrol al activităţilor cadrelor didactice care au astfel din ce în ce mai multe obligaţii birocratice cronofage, umplând dosar peste dosar cu hârtii inutile, prin care (chipurile) să-şi justifice activitatea şi salariul.

Şi nimeni nu vede că, de fapt, orice astfel de hârtie nu poate demonstra decât propria ei existenţă; nici pe departe calităţile profesorului respectiv.

Interviu degeaba

Andrei Pleşu: „România e veşnic în tranziţie”

Nu numai România, ci toată omenirea este în veşnică tranziţie. De fapt o veşnică transformare (nu evoluţie), nu o tranziţie propriu-zisă, care presupune un scop. De la Heraclit încoace ştim sigur că totul curge. Nimic nu a putut contrazice acest adevăr fundamental.

Totuşi unii îşi închipuie că există un scop, un ţel final spre care ne îndreptăm. Prostie evidentă, dar luată foarte în serios uneori, cu rezultate cumplite: a doua venire, reichul milenar, comunismul - viitorul luminos...

Iar interviul lui Pleşu este realmente interesant - multe observaţii corecte şi inteligente. Păcat că nu va folosi la nimic...

Şah degeaba

Un articol care conţine o analiză corectă a istoriei recente. Dar finalizat în derizoriu.

Corb la corb...

Cred că singura noastră speranţă de a scăpa de tâlharii care au înhăţat ţara asta şi o ţin în continuare în feudalismul reinstaurat de bolşevici ar fi ca ei să se bage reciproc la puşcărie. Pentru că e absurd să credem că va veni un Făt-Frumos de pe Celălat Tărâm şi o să ne rezolve el problema. Iar noi, prin vot, n-am rezolvat nimic până acum, aşa că nu văd ce-am putea rezolva în viitor cu aceeaşi metodă.

Din fericire, tâlharii au o „calitate” esenţială: se încaieră ca chiorii când înhaţă o pradă.

Şi parcă începe să capete plauzibilitate scenariul ăsta, ţinând cont de certurile dintre ei, din ce în ce mai dese şi mai răsunătoare. Sunt ceva semne pozitive...

Vreo doi miniştri s-au pus foarte rău cu magistraţii şi nu-i văd bine după ce-şi vor părăsi fotoliile. Nu ştiu dacă s-o găsi vreun procuror suficient de milos/uituc să pună un NUP pe eventualul viitor dosar al lui Pogea.

Până de curând doar lătrau unii la alţii, dar acuma chiar au dat jos un ministru deşi era sprijinit de la Cotroceni. Sunt curios dacă vor îndrăzni să prelungească operaţia cu o anchetă penală.

A apărut, în sfârşit, propunerea să fie verificate şi cheltuielile, nu numai veniturile declarate de persoanele importante. E adevărat, doar din 2010 încolo, deci ce s-a furat până acum, e bun furat, iar hoţii respectivi sunt comersanţi oneşti.

Haretişti de azi şi de mâine

Văd că scandalul cu universitatea SH se menţine la nivel înalt. Iar opinia cvasigenerală e că d-na ministru e un fel de Făt-Frumos care se luptă cu Zmeul cel Rău. Toţi scot în evidenţă calitatea îndoielnică a „produşilor” USH, considerând ca de la sine înţeles că ăsta e motivul pentru care ministerul nu îi acreditează IDD-ul.

De fapt, dacă deschidem puţin ochii, lăsăm patimile deoparte şi facem un pas lateral, ca să schimbăm unghiul de vedere, constatăm că USH ar trebui să plătească o sumă frumuşică pentru inspecţia ARACIS-ului şi acreditarea aferentă. Ca în toate „chestiunile de principiu” pe care le susţin politicienii noştri, dacă vrem să pricepem o ţâr’ de adevăr, trebuie să găsim şi să urmărim fluxul banilor. Cam asta e ceea ce o doare de fapt pe d-na ministru.

Dacă ar nemulţumi cu adevărat pe cineva sus-pus calitatea învăţământului superior, ar lua la puricat toate universităţile, de stat şi particulare, la grămadă. Pentru că toate se dau peste cap să facă rost de clienţi (să le zic „studenţi”... să nu le zic?...) care nu pot fi momiţi decât cu asigurarea tacită că, dacă plătesc, sigur se vor alege cu diplomă, indiferent dacă vor învăţa sau nu, dacă vor frecventa sau nu...

Culmea e că unii chiar învaţă!!! Şi nu numai dintre cei „de la stat”.

Internetul te face mai deştept ?

Am dat peste un articol care susţine că utilizarea internetului ajută dezvoltarea inteligenţei:

"Un studiu publicat de curând arată că Internetul are asupra creierului un efect similar celui pe care îl au exerciţiile fizice asupra muşchilor. “Ideea de bază este că Google-ul te face mai deştept”, a declarat Gary Small, coordonatorul studiului şi directorul Institutului de Neuroştiinţe şi Comportament Uman din Los Angeles.

......................

Când voluntarilor li s-a cerut să caute însă pe Internet informaţii legate de beneficiile consumului de ciocolată sau de cele mai bune oferte turistice spre Galapagos, oamenii de ştiinţă au înregistrat în cazul persoanelor cunoscătoare într-ale mediului virtual o activitate cerebrală de două ori mai intensă în regiunile frontală, temporală şi cea a cortexului cingulat decât cea întâlnită la ceilalţi participanţi la studiu. Toate cele trei regiuni ale creierului îşi aduc contribuţia la realizarea raţionamentelor, astfel că cercetătorii au conchis că procesul de căutare a informaţiilor pe Internet reprezintă un soi de antrenament pentru creier."

Înclin să cred că fenomenul este invers: Oamenii inteligenţi se orientează mai uşor pe internet. Cei care nu folosesc internetul nu-l evită din ratiuni inalte ci pur si simplu nu sunt capabili, nu pot face raţionamentele şi conexiunile necesare căutării informaţiilor dorite.

Aşa că internetul se pare că nu-i pentru oricine.